joi, 10 septembrie 2009

Doar mirii pot scrie la nunta lor... şi după! ( cadou pentru miri: Odrida&Adelin )

răscoliţi de lunile pline...
din vară,
dragostea v-a surprins îmbujorându-vă chiar şi în vârful degetelor,
iar noi am şoşotit zâmbind de fericire.

v-au scris pescăruşii cu un albastru emotiv, fraged,
dar noi le-am furat poezia dorind să v-o facem cadou;
cine însă poate competi cu iubirea din ochii voştrii?

am încercat să vă scriem cu toţii văzându-vă dragostea clocotindă,
însă ceea ce îşi scriu sufletele voastre unul altuia,
este o indescriptibilă minune;
singura minune a cărei viaţă este mai lungă decât veşnicia.

azi,
scriu cu sâmburi de căpşună,
iar căpşunile
v-au scris şi ele cu peniţe de culoarea fericirii:
dulce e iubirea,
însă a voastră e mai dulce decât am putea scrie sau cânta.

cu mâinile tremurânde pe câte un baston înţelept,
obosiţi de viaţă,
însă încă însetaţi de săruturi,
zâmbind dintr-un leagăn împovărat de istorii fericite,
le veţi cânta nepoţilor,
povestea a două inimi pecetluite iremediabil de dragoste.

vineri, 7 august 2009

Anunţ

O nouă iubire este o nouă viaţă, o nouă expresie a inimii necunoscută până acum, un început care-ţi oferă speranţa că nu există sfărşit.
Această mare şi caldă dragoste care a intrat pe nepregătite în viaţa mea, merită o nouă pagină, un nou zâmbet, un blog nou si nepătat de lacrima durerii.
De aceea invit pe toţi acei care doresc să-mi urmărească expresile si zâmbetele sufletului, să mă citească pe noul meu blog, dedicat unui suflet de chicolată, care poartă numele de "Girasoles". http://elagrotaa4.blogspot.com/
Mulţumiri tuturor care au trecut pe aici si au trăit împreună cu mine durerea unui suflet rănit.
E timpul unui râs ferice, cu tente latine.
Cu recunoştinţă,
Mirela Constantinescu

sâmbătă, 25 iulie 2009

poezie de nunta :)

E negru oceanul,
iar luna
era gri, prea gri
când de departe,
nu existau ochii ei să-ţi lumineze dimineţile fără gust, fără culoare, fără zâmbetu-i irezistibil.

Sunteţi aici, amândoi;
cu inimile cât degetarul,
bătând cu putere de-o emoţie asurzitoare.
Spre seară, veţi aprinde lumânări pe-o prispă veche,
lângă o iubire proaspăt scoasă din cuptor;
iar în sobă vor mocni scrisori îmbibate cu lacrimi de dor
ce azi sunt trecut.

Zâmbiţi plini de curaj,
un curaj căruia îi atârnă mănunchi de cireşe la urechi.
Sfidând norii, furtuna,
aţi plantat din timp butuci de vie,
pentru a servi must la nunta voastră de argint, de aur…

Au iesit speriaţi bobocii viselor sădite
de inimile voastre îndrăgostite lulea,
iar răsăritul v-a pedepsit dragostea cu răcoarea ploii din apus.

Am întrebat pe Dumnezeu dacă vă va aduce cadouri la nuntă.
„Dar iubirea ce este?Un joc?” Mi-a răspuns.
Mi-a fost ruşine că n-am priceput adâncimea cadourilor Lui.
Iubirea e-o minune
Ce nu durează nici trei zile, nici cât o bătaie de palmă,
Ci cât se întinde veşnicia

sâmbătă, 27 iunie 2009

S-au dus zilele de tristeţe

S-au dus zilele de tristeţe
şi sărbătorim fericirea în stilul nostru, nu ca la circ.
Ronţăind bomboane de ciocolată
de diferite colori,
ne pasă prea puţin de cojile de seminţe aruncate de huligani lângă băncile de pe strada din centru.
Totul pare de un roz bombon ce încă nu fusese inventat.
A ieşit luna şi sub ea,
Sărutul pare un sărut de aur,
iar zâmbetul,
unul de pus la panoul cu anunţuri, de lângă primărie.
Numărăm felinarele cu un râs enervant pentru cei răniţi în dragoste.
Numărăm felinarele fără să ne pese de număr;
le numărăm folosind rime deocheate.

S-au dus zilele de tristeţe
şi sărbătorim fericirea în stilul nostru, nu ca la circ.
E simplu: am semnat în registru
şi ne-am declarat îndrăgostiţi;
mai îndrăgostiţi ca Romeo şi Julieta, chiar dacă nu ne-a crezut nimeni.
Dar cui îi pasă de nimeni?
Cui îi pasă dacă afară-i înnorat, iar cerul pregătit de furtună?

S-au sus zilele de tristeţe.
Ni-s sufletele îmbrăcate în iubire;
într-o dragoste ce nu cunoaşte data expirării şi nici n-a auzit de mucegai.

joi, 25 iunie 2009

Ignoranţa şi tăcere

între ziduri nepăsătoare
au scos capul
puii de curcubeu ce-au stârnit dintotdeauna glasuri vesele de copii;
până azi.

i-au cernut bucurii sparte,
i-au împins la război orizonturi ce veneau dintr-o inimă rănită şi neîmplinită.

pe faleze îmbibate în vopsea de culoarea unui vis palid,
i-am ajuns din urmă şi-am ridicat steagul iubirii,
unei iubiri neînţelese de atâta lume.

am îmbrăţişat împreună luna;
eu pentru că mi-a salvat primăvara vieţii,
ei săturaţi de atâta sânge pe drum.

după secole încă gem oase
deaasupra unui cer nesigur ce ne avertizează uneori
lansând fulgere de mărimea unui zâmbet sincer,
tunete cât o lovitură de palmă pe-un obraz neascultător.

o lume fuge, dar încotro?
inimi ce aleargă pe străzi măturate cu grijă,
viaţă nepreţuită
deasupra unor morminte ce aduc o pace ieftină.

ignoranţa şi tăcere.

marți, 23 iunie 2009

Solo se me ocurre pensando en tus ojos (version rumana; poema traducido)

Ai atins pana si calcaiele viselor mele
Cu dragostea ta linistita, calda;
Iar in noapte vecinii nu-mi mai aud suspinele,
Ci doar inima-mi batand pentru tine.

Te caut asa cum luna-si cauta perechea,
Insa adoarme visand;
La fel cum eu visez ca-n rasarit ma trezesc imbratisarile tale.

Mi-e greu sa scriu cantece pentru tine.
Imi par cuvintele goale, fara culoare, fara gust
Si tot ce fac este sa sper ca intr-o zi (cuvintele)vor naste copilasi mai plini de viata; mai indragostiti de iubire.

Nu mi-e frica de nimic cu tine.
Tem doar o intrebare:
¿Cine va bea acest ocean fara suflet ce este aproape la fel de mare ca dragostea noastra?
Insa tot ce imi revine-n minte sunt ochii tai
Si numar zilele ramas cu un calculator performant.

Solo se me ocurre pensando en tus ojos

Rozaste hasta los talones de mis sueños
Con tu amor silencioso, calido
Y en la noche,
Mis vecinos ya no escuchan mis suspiros;
Sino a mi corazón latiendo por ti.

Te busco como cuando la luna busca a su chico,
Pero se queda dormida soñando;
Igual que yo sueño en abrazarme a ti al despertarme en la madrugada.

Me cuesta escribir canciones por ti.
Encuentro las palabras desnudas, sin color, sin sabor
Y solo espero el dia que ellas darán la luz niños vivos, enamorados del amor.

No temo nada contigo.
Excepto al preguntarme
¿Quien se beberá este océano sin alma, que es casi tan grande como nuestro amor?
Y solo se me ocurre pensando en tus ojos
Y contando los días
Con una calculadora potente.