S-au dus zilele de tristeţe

S-au dus zilele de tristeţe
şi sărbătorim fericirea în stilul nostru, nu ca la circ.
Ronţăind bomboane de ciocolată
de diferite colori,
ne pasă prea puţin de cojile de seminţe aruncate de huligani lângă băncile de pe strada din centru.
Totul pare de un roz bombon ce încă nu fusese inventat.
A ieşit luna şi sub ea,
Sărutul pare un sărut de aur,
iar zâmbetul,
unul de pus la panoul cu anunţuri, de lângă primărie.
Numărăm felinarele cu un râs enervant pentru cei răniţi în dragoste.
Numărăm felinarele fără să ne pese de număr;
le numărăm folosind rime deocheate.

S-au dus zilele de tristeţe
şi sărbătorim fericirea în stilul nostru, nu ca la circ.
E simplu: am semnat în registru
şi ne-am declarat îndrăgostiţi;
mai îndrăgostiţi ca Romeo şi Julieta, chiar dacă nu ne-a crezut nimeni.
Dar cui îi pasă de nimeni?
Cui îi pasă dacă afară-i înnorat, iar cerul pregătit de furtună?

S-au sus zilele de tristeţe.
Ni-s sufletele îmbrăcate în iubire;
într-o dragoste ce nu cunoaşte data expirării şi nici n-a auzit de mucegai.

Ignoranţa şi tăcere

între ziduri nepăsătoare
au scos capul
puii de curcubeu ce-au stârnit dintotdeauna glasuri vesele de copii;
până azi.

i-au cernut bucurii sparte,
i-au împins la război orizonturi ce veneau dintr-o inimă rănită şi neîmplinită.

pe faleze îmbibate în vopsea de culoarea unui vis palid,
i-am ajuns din urmă şi-am ridicat steagul iubirii,
unei iubiri neînţelese de atâta lume.

am îmbrăţişat împreună luna;
eu pentru că mi-a salvat primăvara vieţii,
ei săturaţi de atâta sânge pe drum.

după secole încă gem oase
deaasupra unui cer nesigur ce ne avertizează uneori
lansând fulgere de mărimea unui zâmbet sincer,
tunete cât o lovitură de palmă pe-un obraz neascultător.

o lume fuge, dar încotro?
inimi ce aleargă pe străzi măturate cu grijă,
viaţă nepreţuită
deasupra unor morminte ce aduc o pace ieftină.

ignoranţa şi tăcere.

Solo se me ocurre pensando en tus ojos (version rumana; poema traducido)

Ai atins pana si calcaiele viselor mele
Cu dragostea ta linistita, calda;
Iar in noapte vecinii nu-mi mai aud suspinele,
Ci doar inima-mi batand pentru tine.

Te caut asa cum luna-si cauta perechea,
Insa adoarme visand;
La fel cum eu visez ca-n rasarit ma trezesc imbratisarile tale.

Mi-e greu sa scriu cantece pentru tine.
Imi par cuvintele goale, fara culoare, fara gust
Si tot ce fac este sa sper ca intr-o zi (cuvintele)vor naste copilasi mai plini de viata; mai indragostiti de iubire.

Nu mi-e frica de nimic cu tine.
Tem doar o intrebare:
¿Cine va bea acest ocean fara suflet ce este aproape la fel de mare ca dragostea noastra?
Insa tot ce imi revine-n minte sunt ochii tai
Si numar zilele ramas cu un calculator performant.

Solo se me ocurre pensando en tus ojos

Rozaste hasta los talones de mis sueños
Con tu amor silencioso, calido
Y en la noche,
Mis vecinos ya no escuchan mis suspiros;
Sino a mi corazón latiendo por ti.

Te busco como cuando la luna busca a su chico,
Pero se queda dormida soñando;
Igual que yo sueño en abrazarme a ti al despertarme en la madrugada.

Me cuesta escribir canciones por ti.
Encuentro las palabras desnudas, sin color, sin sabor
Y solo espero el dia que ellas darán la luz niños vivos, enamorados del amor.

No temo nada contigo.
Excepto al preguntarme
¿Quien se beberá este océano sin alma, que es casi tan grande como nuestro amor?
Y solo se me ocurre pensando en tus ojos
Y contando los días
Con una calculadora potente.

punto

el, el, el, el, el, el...
no hay punto.
solo esperanza que algun dia lo habra.
quieres ser mi punto?

Otro color, risas...

el me robo un corazon, el corazon.
solo tenia uno.
anoche sume las risas de las ultimas semanas y salieron... zero lagrimas.
te dare las gracias llenandote la cara con miel.
pronto.
tan pronto como el deseado y inevitable viernes.

tu, apus, du-te la culcare

la apus,
toţi plângem un soare;
iar soarele plânge luna,
pentru că nu o mai poate îmbrăţişa.

la apus,
vedem cu-o claritate ce ne arde carcasa inimii,
pe care am păstrat-o pentru vis.

e apus.
poate că acel apus e poarta unei nopţi,
iar noaptea,
o fericire proaspătă,
atât de proaspătă încât dacă o strîngem mai puternic, moare.

tu, apus,
ai înfipt în jurul meu un gard de flăcări.
orbită de flăcări,
am visat la tine.
pentru tine,
am sângerat câteva vieţi.
mai îmi rămâne una.

tu, vis,
tu, apus,
tu, trecut cu sandale de cauciuc ieftin,
eşti atât de gri...
neaşteptat de trădător
în palmele cui te-a furat şi modelat,
un demon.

tu coşmar,
e bine c-ai apus.
e bine că am găsit acea portiţă de scăpare.

apus,
du-te la culcare.