Noi perspective

Am scris ce-am scris
Și-am iubit pe cine-am iubit
Însă soarele s-a întors pe partea cealaltă.
La fel ca frunzele de toamnă.
S-au cuibărit puii de cerb câtă vreme i-am lăsat;
Însă la venirea ta, n-au mai contat nici vrăbile, nici vânătorii.
A vrut apusul de soare să ne cumpere povestea;
Îi lipsesc îndrăgostiții de un timp...
E criză și de struguri și de iubire.
La noi criză nu e, deși ne lipsesc pantofii noi.
Doar atât.
I-am scris muzei că voi pleca pentru un timp...pe motive persoanale,
Dar până la urmă mi-am luat un an Sabatic.
Noroc că nici nu-și mai amintea de mine că altfel m-ar fi dat afară demult.
M-am întors.
La fel de albă ca înainte, mai roșie în obraji, poate mai șoinărița.
E momentul să ne luăm viața în mâini.
E momentul să-ți împletesc un plovăr pentru cînd vom merge la zăpadă, iubitule!

Cadou pentru Alma, pentru ziua nunții ei :)

Tăvălit la picioarele ei,
cu brațele aproape strivindu-i gleznele fragede,
a dat buzna peste vise și apusuri
inundându-i ființa cu găleți de dulceața...
...și dragoste;
mai scumpă ca dulceața.

S-au scurs lunile,
s-a topit zăpada primului hohot de râs,
și-au păstrat fularele emoților eterne
pentru zecile de ierni ce le-au promis ninsoare de dor,
dor de povești și sărut lângă foc.

I-a păcălit până și primăvara
și-a plecat înainte să se poată dezmeticii,
iar în vară, la amiază,
când pe prispă-i ardea soarele și dorința,
au trimis cocorii în țările calde de pe-acuma
și-au plantat păpădii,
flori de păpădie ce-și împrăștie puful peste vualul miresii.

Am întrebat florile de cireș
de ce ochii-i plângeau printre măslini singuratici;
˝Poate așa, de dorul lui˝
au șoșotit ștrângărește schimbând subiectul;
și-am înțeles.

Au înțeles
și-au uitat de trecut, de iubiri vecine
și-au colorat peste griul obraznic, căpos...
doi fluturi în august...beți de iubire.
Lângă, v-am lăsat coli albe,
milioane,
pentru a vă scrie povestea doar în doi...
cu pensula unui singur suflet,
într-un camin destinat unei iubiri crescânde,
savurând supă de cuvinte tremurânde
lângă foc.

Regalo para mi amiga Larisa en el dia que se casara con su dominicano :)

Cerraron la puerta de los dias sin besos;
el cielo la cerro para ellos
y en el amanecer de los sueños, aparecio el arco iris,
un arco iris al que no le daremos nombre,
ellos lo harán todos los días.

Haran las paces y la guerra del amor,
haran café por la mañana,
haran niños
y hagan lo que hagan,
lo haran siempre juntos…
nunca mas separados.

El océano jamas volvera a ser cruel con ellos,
hasta se olvidaran de que una vez se interpuso en sus caminos,
lo unico que habra seran
dos corazones y un solo amor
sin fronteras,
sin colores,
incirto para los que le ponen reglas al amor,
pero infinito para los que se entregan sin preguntas,
sin gota de egoísmo.

Cerraron la puerta de los dias sin besos,
la cerraron y tiraron la llave,
bloquearon el candado,
quitaron las nubes, los sillones de una sola persona
y en el felpudo de su casa escribieron para todos,
tanto para los de buena fe, como para los que andan sin ella:
“Aquí vivimos nosotros, polos opuestos,
pero con corazones del mismo color;
nos amamos y lo haremos hasta que las cerezas se vuelvan grises
o la leche de coco de un rojo brillante.”

Cerraron la puerta de los dias sin besos
y los que sabemos lo que duele la distancia y hasta tenemos cicatrices,
sonreimos y somos felices por ellos.

cadoul asteptat-versuri nunta

am asteptat.
cu totii am asteptat acel cadou pe care tu si eu l-am oferit de atatea ori, insa niciodata primit.
tie si mie ne-a sangerat pana si ultimul milimetru al inimii.
am sperat si visat ca tu si eu vom iubi si ni se va raspunde.
speram mereu ca dincolo de nu-uri elegante si perne imbibate de lacrimi,
va rasari curcubeul.
tu si eu astazi zambim.
nu ne zambeste doar fata, ci fiecare parte ranita din noi, fiecare colt ce nici nu stiam ca exista, zambeste.
zambim cu inima, cu chipul, cu toata fiinta.
pentru ca cineva ne-a sarutat pana si ceea ce noi n-am saruta vreodata.
tie si mie ni s-a oferit un cadou de care doar auzisem vorbindu-se.
suntem iubiti
si cu fiecare respiratie am vrea sa urlam de fericire si sa stigam cu ochii spre cer:
multumim.
O!Doamne iti multumesc ca prietena mea e iubita, zambeste si lumea-i a ei.
E lumea lor, o lume in care cutremurele sunt de ciocolata, iar ploile cu miros a flori de mar.
Tu esti bun, atat de bun, mai bun decat am citit prin carti sau pe nisipul de pe marginea marii.
o! Doamne te rog sa le zambeasca mereu inima.

Doar mirii pot scrie la nunta lor... şi după! ( cadou pentru miri: Odrida&Adelin )

răscoliţi de lunile pline...
din vară,
dragostea v-a surprins îmbujorându-vă chiar şi în vârful degetelor,
iar noi am şoşotit zâmbind de fericire.

v-au scris pescăruşii cu un albastru emotiv, fraged,
dar noi le-am furat poezia dorind să v-o facem cadou;
cine însă poate competi cu iubirea din ochii voştrii?

am încercat să vă scriem cu toţii văzându-vă dragostea clocotindă,
însă ceea ce îşi scriu sufletele voastre unul altuia,
este o indescriptibilă minune;
singura minune a cărei viaţă este mai lungă decât veşnicia.

azi,
scriu cu sâmburi de căpşună,
iar căpşunile
v-au scris şi ele cu peniţe de culoarea fericirii:
dulce e iubirea,
însă a voastră e mai dulce decât am putea scrie sau cânta.

cu mâinile tremurânde pe câte un baston înţelept,
obosiţi de viaţă,
însă încă însetaţi de săruturi,
zâmbind dintr-un leagăn împovărat de istorii fericite,
le veţi cânta nepoţilor,
povestea a două inimi pecetluite iremediabil de dragoste.

Anunţ

O nouă iubire este o nouă viaţă, o nouă expresie a inimii necunoscută până acum, un început care-ţi oferă speranţa că nu există sfărşit.
Această mare şi caldă dragoste care a intrat pe nepregătite în viaţa mea, merită o nouă pagină, un nou zâmbet, un blog nou si nepătat de lacrima durerii.
De aceea invit pe toţi acei care doresc să-mi urmărească expresile si zâmbetele sufletului, să mă citească pe noul meu blog, dedicat unui suflet de chicolată, care poartă numele de "Girasoles". http://elagrotaa4.blogspot.com/
Mulţumiri tuturor care au trecut pe aici si au trăit împreună cu mine durerea unui suflet rănit.
E timpul unui râs ferice, cu tente latine.
Cu recunoştinţă,
Mirela Constantinescu

poezie de nunta :)

E negru oceanul,
iar luna
era gri, prea gri
când de departe,
nu existau ochii ei să-ţi lumineze dimineţile fără gust, fără culoare, fără zâmbetu-i irezistibil.

Sunteţi aici, amândoi;
cu inimile cât degetarul,
bătând cu putere de-o emoţie asurzitoare.
Spre seară, veţi aprinde lumânări pe-o prispă veche,
lângă o iubire proaspăt scoasă din cuptor;
iar în sobă vor mocni scrisori îmbibate cu lacrimi de dor
ce azi sunt trecut.

Zâmbiţi plini de curaj,
un curaj căruia îi atârnă mănunchi de cireşe la urechi.
Sfidând norii, furtuna,
aţi plantat din timp butuci de vie,
pentru a servi must la nunta voastră de argint, de aur…

Au iesit speriaţi bobocii viselor sădite
de inimile voastre îndrăgostite lulea,
iar răsăritul v-a pedepsit dragostea cu răcoarea ploii din apus.

Am întrebat pe Dumnezeu dacă vă va aduce cadouri la nuntă.
„Dar iubirea ce este?Un joc?” Mi-a răspuns.
Mi-a fost ruşine că n-am priceput adâncimea cadourilor Lui.
Iubirea e-o minune
Ce nu durează nici trei zile, nici cât o bătaie de palmă,
Ci cât se întinde veşnicia