Furculiţe de miere înfipte în inimă

Noi perspective

2010-11-20T14:33:00.000-08:00

Am scris ce-am scris
Și-am iubit pe cine-am iubit
Însă soarele s-a întors pe partea cealaltă.
La fel ca frunzele de toamnă.
S-au cuibărit puii de cerb câtă vreme i-am lăsat;
Însă la venirea ta, n-au mai contat nici vrăbile, nici vânătorii.
A vrut apusul de soare să ne cumpere povestea;
Îi lipsesc îndrăgostiții de un timp...
E criză și de struguri și de iubire.
La noi criză nu e, deși ne lipsesc pantofii noi.
Doar atât.
I-am scris muzei că voi pleca pentru un timp...pe motive persoanale,
Dar până la urmă mi-am luat un an Sabatic.
Noroc că nici nu-și mai amintea de mine că altfel m-ar fi dat afară demult.
M-am întors.
La fel de albă ca înainte, mai roșie în obraji, poate mai șoinărița.
E momentul să ne luăm viața în mâini.
E momentul să-ți împletesc un plovăr pentru cînd vom merge la zăpadă, iubitule!

Cadou pentru Alma, pentru ziua nunții ei :)

2010-05-21T17:16:00.000-07:00

Tăvălit la picioarele ei,
cu brațele aproape strivindu-i gleznele fragede,
a dat buzna peste vise și apusuri
inundându-i ființa cu găleți de dulceața...
...și dragoste;
mai scumpă ca dulceața.

S-au scurs lunile,
s-a topit zăpada primului hohot de râs,
și-au păstrat fularele emoților eterne
pentru zecile de ierni ce le-au promis ninsoare de dor,
dor de povești și sărut lângă foc.

I-a păcălit până și primăvara
și-a plecat înainte să se poată dezmeticii,
iar în vară, la amiază,
când pe prispă-i ardea soarele și dorința,
au trimis cocorii în țările calde de pe-acuma
și-au plantat păpădii,
flori de păpădie ce-și împrăștie puful peste vualul miresii.

Am întrebat florile de cireș
de ce ochii-i plângeau printre măslini singuratici;
˝Poate așa, de dorul lui˝
au șoșotit ștrângărește schimbând subiectul;
și-am înțeles.

Au înțeles
și-au uitat de trecut, de iubiri vecine
și-au colorat peste griul obraznic, căpos...
doi fluturi în august...beți de iubire.
Lângă, v-am lăsat coli albe,
milioane,
pentru a vă scrie povestea doar în doi...
cu pensula unui singur suflet,
într-un camin destinat unei iubiri crescânde,
savurând supă de cuvinte tremurânde
lângă foc.

Regalo para mi amiga Larisa en el dia que se casara con su dominicano :)

2010-05-15T16:10:00.001-07:00

Cerraron la puerta de los dias sin besos;
el cielo la cerro para ellos
y en el amanecer de los sueños, aparecio el arco iris,
un arco iris al que no le daremos nombre,
ellos lo harán todos los días.

Haran las paces y la guerra del amor,
haran café por la mañana,
haran niños
y hagan lo que hagan,
lo haran siempre juntos…
nunca mas separados.

El océano jamas volvera a ser cruel con ellos,
hasta se olvidaran de que una vez se interpuso en sus caminos,
lo unico que habra seran
dos corazones y un solo amor
sin fronteras,
sin colores,
incirto para los que le ponen reglas al amor,
pero infinito para los que se entregan sin preguntas,
sin gota de egoísmo.

Cerraron la puerta de los dias sin besos,
la cerraron y tiraron la llave,
bloquearon el candado,
quitaron las nubes, los sillones de una sola persona
y en el felpudo de su casa escribieron para todos,
tanto para los de buena fe, como para los que andan sin ella:
“Aquí vivimos nosotros, polos opuestos,
pero con corazones del mismo color;
nos amamos y lo haremos hasta que las cerezas se vuelvan grises
o la leche de coco de un rojo brillante.”

Cerraron la puerta de los dias sin besos
y los que sabemos lo que duele la distancia y hasta tenemos cicatrices,
sonreimos y somos felices por ellos.

cadoul asteptat-versuri nunta

2010-04-04T00:18:00.001-07:00

am asteptat.
cu totii am asteptat acel cadou pe care tu si eu l-am oferit de atatea ori, insa niciodata primit.
tie si mie ne-a sangerat pana si ultimul milimetru al inimii.
am sperat si visat ca tu si eu vom iubi si ni se va raspunde.
speram mereu ca dincolo de nu-uri elegante si perne imbibate de lacrimi,
va rasari curcubeul.
tu si eu astazi zambim.
nu ne zambeste doar fata, ci fiecare parte ranita din noi, fiecare colt ce nici nu stiam ca exista, zambeste.
zambim cu inima, cu chipul, cu toata fiinta.
pentru ca cineva ne-a sarutat pana si ceea ce noi n-am saruta vreodata.
tie si mie ni s-a oferit un cadou de care doar auzisem vorbindu-se.
suntem iubiti
si cu fiecare respiratie am vrea sa urlam de fericire si sa stigam cu ochii spre cer:
multumim.
O!Doamne iti multumesc ca prietena mea e iubita, zambeste si lumea-i a ei.
E lumea lor, o lume in care cutremurele sunt de ciocolata, iar ploile cu miros a flori de mar.
Tu esti bun, atat de bun, mai bun decat am citit prin carti sau pe nisipul de pe marginea marii.
o! Doamne te rog sa le zambeasca mereu inima.

Doar mirii pot scrie la nunta lor... şi după! ( cadou pentru miri: Odrida&Adelin )

2009-09-10T02:44:00.000-07:00

răscoliţi de lunile pline...
din vară,
dragostea v-a surprins îmbujorându-vă chiar şi în vârful degetelor,
iar noi am şoşotit zâmbind de fericire.

v-au scris pescăruşii cu un albastru emotiv, fraged,
dar noi le-am furat poezia dorind să v-o facem cadou;
cine însă poate competi cu iubirea din ochii voştrii?

am încercat să vă scriem cu toţii văzându-vă dragostea clocotindă,
însă ceea ce îşi scriu sufletele voastre unul altuia,
este o indescriptibilă minune;
singura minune a cărei viaţă este mai lungă decât veşnicia.

azi,
scriu cu sâmburi de căpşună,
iar căpşunile
v-au scris şi ele cu peniţe de culoarea fericirii:
dulce e iubirea,
însă a voastră e mai dulce decât am putea scrie sau cânta.

cu mâinile tremurânde pe câte un baston înţelept,
obosiţi de viaţă,
însă încă însetaţi de săruturi,
zâmbind dintr-un leagăn împovărat de istorii fericite,
le veţi cânta nepoţilor,
povestea a două inimi pecetluite iremediabil de dragoste.

Anunţ

2009-08-07T15:27:00.000-07:00

O nouă iubire este o nouă viaţă, o nouă expresie a inimii necunoscută până acum, un început care-ţi oferă speranţa că nu există sfărşit.
Această mare şi caldă dragoste care a intrat pe nepregătite în viaţa mea, merită o nouă pagină, un nou zâmbet, un blog nou si nepătat de lacrima durerii.
De aceea invit pe toţi acei care doresc să-mi urmărească expresile si zâmbetele sufletului, să mă citească pe noul meu blog, dedicat unui suflet de chicolată, care poartă numele de "Girasoles". http://elagrotaa4.blogspot.com/
Mulţumiri tuturor care au trecut pe aici si au trăit împreună cu mine durerea unui suflet rănit.
E timpul unui râs ferice, cu tente latine.
Cu recunoştinţă,
Mirela Constantinescu

poezie de nunta :)

2009-07-25T12:04:00.000-07:00

E negru oceanul,
iar luna
era gri, prea gri
când de departe,
nu existau ochii ei să-ţi lumineze dimineţile fără gust, fără culoare, fără zâmbetu-i irezistibil.

Sunteţi aici, amândoi;
cu inimile cât degetarul,
bătând cu putere de-o emoţie asurzitoare.
Spre seară, veţi aprinde lumânări pe-o prispă veche,
lângă o iubire proaspăt scoasă din cuptor;
iar în sobă vor mocni scrisori îmbibate cu lacrimi de dor
ce azi sunt trecut.

Zâmbiţi plini de curaj,
un curaj căruia îi atârnă mănunchi de cireşe la urechi.
Sfidând norii, furtuna,
aţi plantat din timp butuci de vie,
pentru a servi must la nunta voastră de argint, de aur…

Au iesit speriaţi bobocii viselor sădite
de inimile voastre îndrăgostite lulea,
iar răsăritul v-a pedepsit dragostea cu răcoarea ploii din apus.

Am întrebat pe Dumnezeu dacă vă va aduce cadouri la nuntă.
„Dar iubirea ce este?Un joc?” Mi-a răspuns.
Mi-a fost ruşine că n-am priceput adâncimea cadourilor Lui.
Iubirea e-o minune
Ce nu durează nici trei zile, nici cât o bătaie de palmă,
Ci cât se întinde veşnicia

S-au dus zilele de tristeţe

2009-06-27T10:26:00.000-07:00

S-au dus zilele de tristeţe
şi sărbătorim fericirea în stilul nostru, nu ca la circ.
Ronţăind bomboane de ciocolată
de diferite colori,
ne pasă prea puţin de cojile de seminţe aruncate de huligani lângă băncile de pe strada din centru.
Totul pare de un roz bombon ce încă nu fusese inventat.
A ieşit luna şi sub ea,
Sărutul pare un sărut de aur,
iar zâmbetul,
unul de pus la panoul cu anunţuri, de lângă primărie.
Numărăm felinarele cu un râs enervant pentru cei răniţi în dragoste.
Numărăm felinarele fără să ne pese de număr;
le numărăm folosind rime deocheate.

S-au dus zilele de tristeţe
şi sărbătorim fericirea în stilul nostru, nu ca la circ.
E simplu: am semnat în registru
şi ne-am declarat îndrăgostiţi;
mai îndrăgostiţi ca Romeo şi Julieta, chiar dacă nu ne-a crezut nimeni.
Dar cui îi pasă de nimeni?
Cui îi pasă dacă afară-i înnorat, iar cerul pregătit de furtună?

S-au sus zilele de tristeţe.
Ni-s sufletele îmbrăcate în iubire;
într-o dragoste ce nu cunoaşte data expirării şi nici n-a auzit de mucegai.

Ignoranţa şi tăcere

2009-06-25T15:30:00.000-07:00

între ziduri nepăsătoare
au scos capul
puii de curcubeu ce-au stârnit dintotdeauna glasuri vesele de copii;
până azi.

i-au cernut bucurii sparte,
i-au împins la război orizonturi ce veneau dintr-o inimă rănită şi neîmplinită.

pe faleze îmbibate în vopsea de culoarea unui vis palid,
i-am ajuns din urmă şi-am ridicat steagul iubirii,
unei iubiri neînţelese de atâta lume.

am îmbrăţişat împreună luna;
eu pentru că mi-a salvat primăvara vieţii,
ei săturaţi de atâta sânge pe drum.

după secole încă gem oase
deaasupra unui cer nesigur ce ne avertizează uneori
lansând fulgere de mărimea unui zâmbet sincer,
tunete cât o lovitură de palmă pe-un obraz neascultător.

o lume fuge, dar încotro?
inimi ce aleargă pe străzi măturate cu grijă,
viaţă nepreţuită
deasupra unor morminte ce aduc o pace ieftină.

ignoranţa şi tăcere.

Solo se me ocurre pensando en tus ojos (version rumana; poema traducido)

2009-06-23T10:28:00.000-07:00

Ai atins pana si calcaiele viselor mele
Cu dragostea ta linistita, calda;
Iar in noapte vecinii nu-mi mai aud suspinele,
Ci doar inima-mi batand pentru tine.

Te caut asa cum luna-si cauta perechea,
Insa adoarme visand;
La fel cum eu visez ca-n rasarit ma trezesc imbratisarile tale.

Mi-e greu sa scriu cantece pentru tine.
Imi par cuvintele goale, fara culoare, fara gust
Si tot ce fac este sa sper ca intr-o zi (cuvintele)vor naste copilasi mai plini de viata; mai indragostiti de iubire.

Nu mi-e frica de nimic cu tine.
Tem doar o intrebare:
¿Cine va bea acest ocean fara suflet ce este aproape la fel de mare ca dragostea noastra?
Insa tot ce imi revine-n minte sunt ochii tai
Si numar zilele ramas cu un calculator performant.

Solo se me ocurre pensando en tus ojos

2009-06-23T05:18:00.000-07:00

Rozaste hasta los talones de mis sueños
Con tu amor silencioso, calido
Y en la noche,
Mis vecinos ya no escuchan mis suspiros;
Sino a mi corazón latiendo por ti.

Te busco como cuando la luna busca a su chico,
Pero se queda dormida soñando;
Igual que yo sueño en abrazarme a ti al despertarme en la madrugada.

Me cuesta escribir canciones por ti.
Encuentro las palabras desnudas, sin color, sin sabor
Y solo espero el dia que ellas darán la luz niños vivos, enamorados del amor.

No temo nada contigo.
Excepto al preguntarme
¿Quien se beberá este océano sin alma, que es casi tan grande como nuestro amor?
Y solo se me ocurre pensando en tus ojos
Y contando los días
Con una calculadora potente.

punto

2008-11-29T23:53:00.000-08:00

el, el, el, el, el, el...
no hay punto.
solo esperanza que algun dia lo habra.
quieres ser mi punto?

Otro color, risas...

2008-11-16T00:48:00.000-08:00

el me robo un corazon, el corazon.
solo tenia uno.
anoche sume las risas de las ultimas semanas y salieron... zero lagrimas.
te dare las gracias llenandote la cara con miel.
pronto.
tan pronto como el deseado y inevitable viernes.

tu, apus, du-te la culcare

2008-10-23T03:19:00.000-07:00

la apus,
toţi plângem un soare;
iar soarele plânge luna,
pentru că nu o mai poate îmbrăţişa.

la apus,
vedem cu-o claritate ce ne arde carcasa inimii,
pe care am păstrat-o pentru vis.

e apus.
poate că acel apus e poarta unei nopţi,
iar noaptea,
o fericire proaspătă,
atât de proaspătă încât dacă o strîngem mai puternic, moare.

tu, apus,
ai înfipt în jurul meu un gard de flăcări.
orbită de flăcări,
am visat la tine.
pentru tine,
am sângerat câteva vieţi.
mai îmi rămâne una.

tu, vis,
tu, apus,
tu, trecut cu sandale de cauciuc ieftin,
eşti atât de gri...
neaşteptat de trădător
în palmele cui te-a furat şi modelat,
un demon.

tu coşmar,
e bine c-ai apus.
e bine că am găsit acea portiţă de scăpare.

apus,
du-te la culcare.

Versuri scrise pentru nunta lui Catalin si a Mihaelei

2008-10-11T15:16:00.000-07:00

Timpul e vis,
Iar visul, inimi de aceeaşi culoare
Zâmbind.

Aţi zâmbit unui vis spre răsărit,
Unei zile,
Unei veşnici ce pentru voi şi-a deschis
Porţile speranţei,
O speranţă căreia i-a crescut prima floare.

Cad frunzele uscate
Din singurătatea ce se stinge la foc de lumânare.
Se aşterne lumina,
Iar dorul se-agaţă ca edera într-un oraş de sărbătoare.
Cad frunze
Lângă inimi ce încolţesc de iubire,
Iar iubirea voastră nu moare.

Timpul e vis
Şi visând împreună aţi zăvorât porţile unei fericiri râvnite
De noi, de ei,
De oricine poartă în piept o inimă de carne.

Aţi zâmbit
Pentru că visul vostru e o floare de dovleac,
Un dovleac cu seminţe de aur curat.

Negoţ blestemat

2008-09-11T11:24:00.000-07:00

ai schimbat albul pe negru;
şi vei plăti toată viaţa o fericire pe care n-o vei avea.
ai cumpărat acea inimă neagră
cu sânge;
mult sânge.
şi-a înfipt ghiarele în inima ta,
dar tu,
deşi sângerezi,
nu simţi încă durerea.
eu da.
ai schimbat inima mea cu a ei
şi-ai crezut că vei câştiga.
ţi-a făcut cadou ochelari de vedere,
fabricaţi de ea,
pentru tine,
pentru inocenţa ta,
dintr-o inimă şireată, materialistă, neagră.

în aşteptare

2008-08-18T02:48:00.000-07:00

i-am cumpărat lunii
ochelari de soare,
căci s-a plâns
că iubirea noastră o orbeşte;
apoi
am tot sperat
amândouă,
că vei veni
înainte ca luna lui cuptor
să plece în vacanţă
la cules de scoici, pe malul mării.
am visat că vom pleca
şi noi
odată cu ea,
şi desculţi, ne vom plimba
aproape de răsăritul soarelui,
când pescăruşii,
somnoroşi,
vor întoarce capul după noi,
invidioşi că suntem
roşii în obraji chiar şi dimineaţa devreme.

am hoinărit tristă,
iar spre sfârşit,
de dorul tău,
am cules pietricele
ce îmi păreau că seamănă cu ochii tăi,
ochi,
pe care i-aş ruga să mă privească la fel
şi mâine.

Versuri scrise la nunta fratelui rodicai si logodnica lui

2008-08-15T12:51:00.000-07:00

El: m-au ajutat nopţile să-i compun serenade,
m-a ajutat inima s-o aleg pe cea pe care o iubesc;
Dumnezeu m-a ajutat s-o păstrez căci doar cu ea sunt fericit.

Ea: când încă nu ştiam că există, simţeam că va veni.
pentru că m-a iubit mai mult decaât am visat,
mai dulce decît milioane de găleţi cu ciocolată,
am ales să fie el, al meu pentru totdeauna.

El: ea, mi-a încălzit sufletul, ochii, viaţa,
ea doar mă priveşte şi simt că nu există
stea mai mândră,
căprioară mai frumoasă,
fată mai minunată ca soţia mea.

Ea: ar da orice pentru mine,
ar pleca oriunde ca să-mi aducă fericirea,
iar eu îl voi iubi până dincolo de moarte,
de logică, de înţelegerea lor, de gura lumii.

El: ea mă face fericit,
mă duce purtat de aripile farmecului ei,
într-o lume pe care nu o cunoşteam,
din care nu aş vrea să mai plec vreodată.

Ea: vom construi la noi în sat fântâna iubirii,
iar tinerii vor poposi aici să se îndrăgostească.
vom primi mereu premii pentru că ne vom iubi mai mult decât ei,
mai frumos decât toţi îndrăgostiţii la un loc.

Împreună:
-au răsărit visele noastre
+şi vom apune îmbrăţişaţi
-la gura focului;
+înconjuraţi de nepoţi, ce ne vor ruga
-să le spunem povestea iubirii noatre.

+iar Dumnezeu va veghea
-viaţa noatră,
+iubirea noastră,
-inima noastră
+căminul nostru;
-în toate zilele.

(recită el -, recită ea +)

Versuri pentru miri(Roly si Gabriela-Reghin)

2008-08-11T05:17:00.000-07:00

florile au râs de soare
căci am venit să primim lumină de la voi.
să ne lumineze dragostea voatră.

s+au înfuriat perechi de porumbei
văzând că astăzi v+am admirat mai mult decât pe ei,
mai mult decât pe oricine.

spre seară, îndrăgostiţii
v+au urmărit la colţ de grădină
şi le+a fost ciudă
descoperind că iubirea voastră e mare,
mai mare decât a lor,
mai frumoasă decât mii de coşuri cu narcise.

am udat răsăritul, florile, bucuria
şi le-am obligat să zâmbească pentru voi,
în toate dimineţile.
am trimis luna la culcare mai devreme
ca să aveţi mai mult timp pentru săruturi,
am curăţat fiecare alee pe care veţi păşi,
am certat ploaia,
am admirat mireasa cu tot cu minunăţia albului ei,
ne-am bucurat pentru mire,
dar mai întâi de toate
L-am rugat pe Dumnezeu
să coloreze mai frumos curcubeul vostru,
să îndulcescă mai tare iubirea sufletelor voatre.
mi-a spus că veţi fi fericiti,
veţi înflori
dacă veţi privi mereu cerul

Versuri scrise pentru nunta prietenei mele, Adriana Moise, acuma Manea.

2008-07-29T02:12:00.000-07:00

parcă cerul,
a certat furtuna;
interzicându-i să se apropie de curtea voastră.

parcă aţi îmbrăţişat toată lumina
şi aţi împachetat-o pentru voi,
pentru luna voastră de miere.

am fugit pe uliţa satului
după puştani,
şi i-am rugat să se mute cu voi,
să vă ofere din veselia lor,
însă trişti
s-au plâns că aţi furat-o pe toată.

parcă s-au mutat toate zâmbetele la voi,
toţi crinii şi curcubeul,
iar Dumnezeu le-a dat voie.

sunt tineri
ce au vrut să se îndrăgostească zilele acestea,
însă iubirea o luaserăţi voi.

aţi furat iubirea, sărutul,
bucăţi mari de ciocolată, fericirea,
şi le vrem înapoi,
dar nu acuma.
astăzi sunt doar ale voastre.

ne-am învoit cu toţii
să fim fericiţi pentru voi,
să vă lăsăm să savuraţi din luna de miere ce vă aşteaptă,
din veşnicia ce vă stă înainte.

Măcar cât un sâmbure de căpşună(español)

2008-07-15T01:48:00.000-07:00

arrancaría por ti un pétalo como el cielo de grande y claro,
aunque mañana todas las flores se marchitaran.

pintaría el arco iris solo en amarillo y verde
para que llegara a ser un símbolo de esperanza solo para los dos.

tocaría cada ola que deseara llegar a la orilla,
para que los océanos inunden la tierra y nuestras vidas,
con todo el amor que hay en este mundo.

alcanzaría todas las gaviotas y rompería sus alas
para que seamos los únicos en llegar a tocar el cielo.

haría todo lo que quieres que haga.
ordenaría todos los planetas y galaxias como tú me lo pidieras.
pronunciaría mil veces la misma palabra y te besaría a cada momento si lo desearas.

mezclaría las estaciones y aumentaría y disminuiría los días;
pescaría el pez dorado para ti y suplicaría a la hada buena que cumpla todos tus deseos

cosecharía cerezas en invierno
y pediría a la lluvia que traiga con ella gotas enormes,
en forma de estrellas si es lo que tú desearas de mí.

rodearía la tierra y pintaría todas las hojas en rojo y blanco
si eso te haría más feliz.

miraría por un momento en tus ojos y te aseguraría:
cualquier cosa, en cualquier momento, como tú la desees,
solo ámame por lo menos como a una semilla de fresa.

Toţi ştim(español)

2008-07-15T01:47:00.001-07:00

todos sabemos como gira el mundo.
en circulo.
la tierra y el sol también son redondos.
pero nosotros tenemos corazón
y el sol se nos mete dentro,
nos calienta las almas :
hoy a mí, mañana quien sabe a quien...
pero yo puedo guardar el calor dentro de mí
y tu puedes calentar tus manos en las cenizas de mi alma.
ven y llora sobre mi hombro ;
yo también he llorado ayer
porque alquien calentandose junto a mí,
me dejó sin calor, luz, poder, amor...
y se marchó.

Rănită de vise(español)

2008-07-15T01:42:00.000-07:00

me ha mordido
la estatua junto a cual nos sentábamos para el beso del amanecer
pidiéndome que no vuelva sin ti mi

te he invitado a que te fugues conmigo
hacia el este
convencida de que
pecordando nuestro ayer
elegirías mi calor
no la seguridad de una vida matemática
junto a alguien con ojos de mármol.

dañada por los sueños
me dormí en una calle llena de acacias

y los niños me robaron las sandalias.
buscándolas
me perdí entre los hipócritas y comparándolos contigo
me mudé a una dirección que solo tú conoces.

escribí dos cartas al día:
una para ti,
una para nosotros

la leeremos con los nietos junto al fuego en víspera de Navidad.

Dacă ai alege...(español)

2008-07-14T22:38:00.000-07:00

si conocieras mis ojos,
no necesitarías ver otros
porque su brillo te bastaría.

si alguna vez oyeras my voz
hablando de ti,
entonces todas las voces que te rodean
no significarían nada para ti;
ni siquiera podrás oírlas.

y si nuestras manos se tocaran
entonces,
toda la vida sentirías su calor
y nada más.
si te pararas por un momento
en tu camino,
y mirando atrás me vieras,
tus pasos elegirán ir sólo a mi lado.

si de tu corazón saliera una gota de sangre
por mí,
entonces,
nunca, ningún sacrificio
podrá igualarlo.

y si alguna vez,
tú corazón eligiera
latir al mismo ritmo que el mío,
todos los corazones del mundo se pararían
para que nuestro amor pueda ir hacia la eternidad.

Noi şi cenuşa(español)

2008-07-14T22:33:00.000-07:00

cuando mis ojos se queman
mirando tus ojos,
espero que su fuego termine.
¡inútil espera!

mi vida,
muramos abrazados,
con mis ojos en los tuyos
para ahogarnos lentamente junto al amor
en el que flotamos.

quemando mis mejillas ardientes,
grandes lágrimas brillantes
se funden como se funde mi cara en tus manos.

se nos queman los brazos, las piernas, los pechos
en el soplo que nos une.

nuestras cenizas se perderán llevadas por el viento
quién sabe dónde…
si hubiera llovido sobre nosotros,
entonces,
de las cenizas mezcladas con gotas de lluvia,
hubiéramos nacido por segunda vez.
y junto a nosotros, también el amor.

Se prăpădeşte timpul(español)

2008-07-14T22:29:00.000-07:00

se gasta el tiempo en nosotros
y nosotros en el tiempo.
fluyen los momentos a través de nuestras venas
con si fueran arena en una clepsidra.
y la vida agoniza en nosotros,
agonizamos en el tiempo que nos mata.
queremos la eternidad.
la queremos todos, pero nadie la tiene;
entonces, Él nos promete la eternidad.
no quiere nada a cambio,
pero nos parece extraño, y la rechazamos.
no.
queremos pagar.
no aceptamos nada gratis;
ni siquiera la eternidad.
pensamos que sólo entonces será nuestra.
se derrumba la eternidad en nosotros
y nosotros en la eternidad.

Poveşti(español)

2008-07-14T22:22:00.000-07:00

escribo a veces mis cuentos, en hojas blancas de papel,
alineados en la página
con párrafos y con tinta negra e inteligente.

otros, los pinto
en la corteza de los árboles
o en los muros de las cárceles o de los hospitales,
allí, donde la soledad
hace que les prestes atención.

a veces los escribo en la acera sucia y pisoteada por las gente indiferente
o las mezclo con la hierba de los jardines
donde la felicidad es eterna.

escribo algunos cuentos
sobre las olas rebeldes de los lejanos océanos,
tan lejanos, que nunca, nadie, llegará a leerlos.

otros, los escribo en cualquier lugar,
sobre los caracoles de las colinas llenas de flores
o en las alas de las mariposas que mañana dejarán de existir

hay cuentos que escibo tan sólo
en los ojos de los que amo
o en las huellas dejadas por los que abren caminos rectos.

cuentos…
cuentos
yo tengo un cuento en mi corazón
que escribiré algún día.
estoy segura en tu corazón
que sangra
sintiendo mi pluma arañando sus finas paredes

desde hace tiempo,
he empezado a escribir mis cuentos en el cielo
allí donde no se pueden borrar.

Iluzii(español)

2008-07-14T22:20:00.000-07:00

intento mirar la luna sin que estés a mi lado
lejos de ti, mis ojos, y las mariposas del patio de los vecinos tienen otro color.

he pintado sobre la acera de tu calle,
con un amarillo lleno de envidia
ilusiones
muertas para ellos, pero de un verde desesperado
para mí.

me he mudado junto al lago
para que los dos, podamos llorar nuestra desdicha
pero solo lloré yo,
el me abrazó con los dos brazos;
parecía que me pedía perdón en tu lugar.

te perdoné,
le perdoné a él también porque no supo traerte de vuelta.

hoy, espero
un final.
cualquiera que fuera
lo prefiero a cambio de la inseguridad junto a cual me obligaste a construir una casa.

Aş fi vrut(español)

2008-07-14T22:18:00.000-07:00

habría querido llamarte
pero te habrías mudado en la ciudad de los sordos
y habrías ignorado mi voz.

habría deseado preguntarte
si recuerdas el color de mis ojos,
pero tuve miedo
de que no conocieras la respuesta,
que no la hubieras conocido nunca.

habría querido suplicarte que no me olvidaras,
pero no sé si aún te acuerdas de mí.

habría querido pedirte que guardaras mis cartas,
pero ¿y si me hubieras dicho que nuestras historia fue gris?

habría deseado saludarte el viernes por la noche,
pero tú no me veías los días en los cuales explotaba de amor.

habría querido regalarte mi corazón,
pero lo habrías cambiado por una bolsa de dulces

¡has clavado en mi corazón, tenedores de miel!

Rănită de vise

2008-07-08T06:48:00.000-07:00

m-a muşcat
statuia lângă care poposeam pentru sărutul dimineţii,
rugându-mă să nu mă mai întorc
fără tine.

te-am invitat să fugi cu mine
spre răsărit
convinsă că,
amintindu-ţi de acel ieri al nostru,
ai să alegi căldura mea,
nu siguranţa unei vieţi matematice
lângă cineva cu ochi de marmură.

rănită de vise,
am adormit pe-o uliţă bogată-n salcâmi,
iar puştanii, curioşi
mi-au furat sandalele.
căutându-le
m-am pierdut printre ipocriţi
şi comparându-i cu tine,
m-am mutat la o adresă pe care doar tu o cunoşti.

am scris câte două scrisori
pe zi:
una pentru tine,
una pentru noi.

o vom citi cu nepoţii la foc în ajunul crăciunului.

Joacă de copil fără inimă

2008-07-07T03:45:00.000-07:00

am împachetat nerăbdătoare
curcubeul,
apoi ţi l-am trimis acasă
diz de dimineaţă.
am trecut duminică pe la tine
să-ţi mângâi sufletul
să îmbrăţisăm curcubeul din vitrină,
însă
în vitrină la tine era ea, impecabil contract de serviciu.
te-am întrebat de ce
şi-n loc să spui adevărul,
ai replicat
că eşti obosit,
că tot ce vrei este o piatră pe care să-ţi aşezi anii.

şi-am înţeles atunci
că nu dai doi bani pe curcubeele mele,
că am oferit iubire
cuiva
pentru care dragontea e-o joacă de copil îmbătrânit şi fără inimă.

Dedicaţie tristă unei Spanii în sărbătoare.

2008-07-01T14:06:00.001-07:00

morminte goale
pecetluite cu jurămintele unor ochi tineri,
flămânzi după plecăciuni şi victorii;
râd de moarte
într-un minut de glorie,
prea scurtă
pentru asurzitoarea linişte a inevitabilei eternităţi.

orbiţi de strigătele unei tări
înnebunite
de culoarea focului,
au înşelat multe inimi.
şi-au înşelat sufletele crude, adormite
la auzul imnului naţional.

picioare ce nu simt oboseala,
nici căldura
unui pământ pe care soarele-l pedepseşte mai puternic vara,
fug după idoli,
pe străzi cumpărate de glorie,
ude de lacrimile unei fericiri de cinci minute.

au râs şi-au călcat în picioare iluzile fiecărui colţ de europă
ce lăcrimează
la vederea medaliei din vitrina unui steag ce nu promitea prea multe.

s-au strâns spre seară,
la ferestre
cu jaluzele vechi, de un lemn trecut ca şi ei,
doi bătrâni ce povestec că tristeţea unei glorii
învelite în hârtie de fericire,
e poate ceea ce-i duce mai trişti
spre un mormânt încă gol.

O noua speranta, o noua lume...

2008-06-29T02:21:00.000-07:00

cai negrii
cu sufletul de culoarea unei zăpezii proaspete,
răniţi de timp şi de oameni,
oameni falşi ca bancnotele refuzate până şi la chioşcul de pâine de la capătul străzii,
zboară în căutarea unei inimi, uneia singure.

ei nu ştiu însă,
că lumea are acelaş miros şi în sud, în est sau vest.
şi că nimeni nu-i va mângâia cu adevarat
aici,
unde stelele plâng în faţa acestei privelişti dezolante:lumea.

vor ajunge la graniţă cu sufletul bătrân,
setos de-o iubire ce nu se poate stinge decât cu o iubire mult mai mare.

înfăşuraţi în păcate şi minciuni,
i-au orbit,
le-au scos ochii atâtea dalile...

li s-au scurtat aripile
şi neputincioşi, se tăvălesc în gunoiul ce altă dată li s-a părut un covor moale, roşu, de dorit...

ne-a prins din urmă, El
şi ne-a promis
că totul va fi altfel într-un mâine curând.
doar trebuie să privim dincolo de cer
spre o lume care deşi invizibilă,
totuşi,
atât de reală.

Caracterizare realizata de Florin Laiu pentru volumul pe care urmeaza sa-l public

2008-06-27T07:06:00.000-07:00

Ela Grotaa este o surpriză emoţionantă pentru poezia românească: un talent care a început să se deschidă, preocupându-se de tema majoră a fiecărei arte: dragostea. Nu este de mirare, că majoritatea acestor versuri sunt de dragoste, versuri sensibile şi pasionate, moderne dar transparente. Nu este de mirare astfel că poezia de dragoste a Elei Grotaa este de o calitate evident superioară faţă de poezia intenţionat religioasă din acest volum.
În loc de a proceda unui adevărat critic, cu exemple şi cu un limbaj eseistic pierdut în abstracţiuni, am să vă rog să deschideţi volumul la întâmplare, citind două-trei poezii, şi recitind pe cele care vă plac. Veţi observa că vraja lor nu dispare odată cu experimentul.
Ela Grotaa dă sens în poezie oricărui obiect, care devine, la atingerea ei vrăjită, încă o metaforă a iubirii sincere concrete. În ciuda faptului că i-aş recomanda să citească mai multă poezie (universală sau română), şi să se expună criticilor unui atelier literar, recomandare pe care o fac tuturor poeţilor tineri, fără deosebire, eu nu-mi amintesc să fi citit vreodată poezie feminină de dragoste, mai caldă, mai nevinovată şi mai autentică, poate cu excepţia Cântării Sulamitei.
Avem toată convingerea că, dacă peste ani, poeta va dori să-şi reediteze versurile din tinereţe, multe din aceste poezii vor rămâne aşa cu sunt, fără modificări. Pe altele, la o anumită maturitate (pe care, la 20 de ani o urâm!) poeta le va modifica, sau chiar le va lăsa deoparte.
Îi urăm să-i fie şi viaţa ca poezia, şi pe măsură ce deceniile îi vor spori înţelepciunea, să-şi păstreze frumuseţea de spirit, candoarea tinerească şi dulceaţa acestor prime furculiţe înfipte în ce vrea !

Cu sinceră apreciere,
Florin Lăiu

Dedicaţie unui prietene (Adriana Moise)

2008-06-24T18:09:00.000-07:00

m-am trezit într-o zi
cu o floare la uşă
şi am păstrat-o atunci
aşa cum păstrezi orice poate să fie frumos.
la început te-am aşezat după uşă
neştind cine eşti , nici ce parfum răspândeşti.
şi deşi la mine era mai mult întuneric,
te-ai deschis atât de frumos...
ne simţeam minunat împreună
eu râdeam, tu râdeai ca şi mine...
apoi s-a întâmplat.
a intrat cineva val vârtej
pe fereastră,
şi te-a cerut înapoi.
cum? ce ? de ce?
tu cine eşti?
l-am întrebat...
n-a vrut să răspundă
mi-a promis doar atât:
câteva din petalele tale.
atât de puţin şi totuşi deajuns.
am înţeles în acel moment
că nici chiar atunci
când vei pleca.
de fapt eu niciodată
nu te-am pierdut.

Inutil

2008-06-24T18:05:00.000-07:00

încerc să privesc luna fără tine.
departe de tine au altă culoare atât ochii mei, cât şi fluturii din curtea vecinilor.

am vopsit pe trotuarul de pe strada ta,
cu un galben invidios,
iluzii
moarte pentru ei, însă de un verde neîmplinit
pentru mine.

m-am mutat lângă lac
să ne plângem amândoi nefericirea,
însă am plâns doar eu;
iar el m–a îmbrăţişat cu ambele braţe.
părea că-mi cere iertare în locul tău.

te-am iertat,
l-am iertat şi pe el pentru că n-a ştiut să te aduca înnapoi.

azi, aştept
un sfârşit.
oricum ar fi el,
îl prefer în locul nesiguranţei lângă care m-ai obligat să-mi construiesc casă cu etaj.

Se prăpădeşte timpul

2008-06-19T02:09:00.002-07:00

se prăpădeşte timpu-n noi
şi noi în timp.
curg clipele prin venele noastre
ca nisipul în clepsidră.
şi viaţa se spulberă-n noi,
ne spulberăm în timpul care ne omoară.
vrem veşnicia.
toţi o vrem,dar nimeni n-o are.
atunci apare El
şi ne promite veşnicia.
nu vrea nimic în schimb.
dar ni se pare straniu şi-o respingem.
nu.vrem s-o plătim,
nu acceptăm nimic pe gratis,
nici chiar veşnicia.
credem că doar atunci va fii a noastră.
se prăpădeşte veşnicia-n noi
şi noi în veşnicie.

Nu am ales să fiu om

2008-06-19T02:09:00.001-07:00

nu am ales să fiu om.
mi-ar fi plăcut să fiu o ciocârlie,
să zbor frumos din pom în pom
să simt cum vântul mă alintă, mă mângâie.
nu am ales să fiu om, strig;
dar nimeni nu m-aude,
doar stelele mă înteleg,
mă privesc, dar nu îmi pot răspunde.
încep să plâng cu suspine,
repet acelaşi lucru:
nu am ales să fiu om
aşa că pot să fac şi rău şi bine.
e ceaţă şi totuşi văd ceva.
e întuneric şi nu pot descifra ce scrie pe nisip.
aştept dimineaţa.
adorm.
mă trezeşte un glas de copil
şi-o privire de Om.
sunt udă.
plouase.
şi totuşi pe nisip se poate citi:
«eu am ales sa fiu Om,
am ales să mor pentru tine,
să te iubesc, să te salvez
şi să te iau în Cer cu Mine.»
las privirea în jos.
mi-e ruşine.
şi fără să vreau
mă aplec şi scriu pe nisip:
«eu n-am ales să fiu om,
dar Te aleg acum Isus pe Tine.“

Inimă de tată

2008-06-19T02:08:00.000-07:00

sunt flori ce nu mor niciodată;
sunt inimi
ce-n dor se aprind.
se-aprind felinare la poartă,
sunt ochii de tată dorind pe-al său fiu să-l vadă venind.

e cald şi e bine acasă,
iar fiul flămând şi-nsetat,
coboară pe valea ce duce la tata
cu-n gând: să fie iertat.

doi ochi de iubire sclipesc la răscruce,
dar casa-i departe şi vina străpunge-al său suflet zdrobit şi flămând.
doar ganduri ţintesc când şi când
sunt ganduri umbrite de nori;
dar inima tatii e mare, e mare şi-i plină de flori.

în zori tatăl tot mai aşteaptă,
iar fiul tot vine, tot trist, tot zdrobit;
o treapta şi-n braţe la tata e bine,
e bine la tata acasă,
acasă la tata-i iubit.

doi ochi fericiţi de-ai lu' tata devin felinare lui
coboară spre seara-n cămin o pace, ca pacea curată a cerului.

sunt flori ce nu mor niciodată;
sunt inimi
ce-n dor se aprind,
se nasc bucurii de copil şi părinte,
bucurii ce se nasc doar iertând şi iubind.

Noi am uitat

2008-06-19T02:06:00.001-07:00

se ofilesc priviri, obraji, tălpi bătătorite pe drumuri pustii şi goale.
noi spunem că
te aşteptăm de multe nopţi şi lacrimi
şi boli prea grele pentru picioarele noastre slăbite.
unii dintre noi şi-au construit o colibă la poartă,
alţii, cei mai mulţi, un palat
şi ne-ntrebăm dac-am greşit ori este bine.
uneori ne dăm intâlnire la poartă să discutăm,
când vii,
dacă mai vii...
şi-n şoaptă se zvoneşte că ne-ai cam uitat!
bătrânii au timp mai mult,
noi, cei mai tineri ne trezim dimineaţa târziu
şi adesea uităm să citim scrisorile trimise de Tine cu atâta iubire...
se-apropie seara, parcă goneşte,
dar Tu tot departe ne pari!
deja unii nu mai vor să vină la poartă;
spun că fraţii sunt răi şi mereu îi lovesc,
iar vineri seară Biserica-i goală,
ni-e inima goală de Tine.
noi venim, însă-i atât de colorat in jurul nostru,
iar Tu atât de blând şi demodat aştepţi...
şi-n loc ca noi să Te-aşteptăm pe Tine
Tu ne aştepţi cu-adevărat
să Te iubim,
să îi iubim pe fraţi şi cerul...
e cerul gata să coboare, dar noi se pare c-am uitat.

Sărbătoare în cer

2008-06-19T02:03:00.000-07:00

ai păşit încet,
şi fiecare pas de-al tău
a fost ca un tropot prelung pentru El.
era ca şi cum picurând în fiecare zi câte-un strop,
am fi dorit să se umple oceanul.
n-a fost un ocean la sfârşit ;
însă deajuns pentru a intra şi ieşi curăţată.
luminezi, străluceşti, radiezi!
tu un poţi vedea ce vedem noi !
ştiu însă că sufletul tău vede bine minunile Lui.
ai călcat pas cu pas pe urmele Lui,
şi aproape că paşii tăi contopindu-se cu ai Lui,
te-au adus la porţile veşniciei.
noi ştim însă,
că astăzi ai păşit dincolo de poartă.
parcă se aud şi acum îngerii cântând de bucurie.
sau poate că plâng pentru tine.

Simon din Cirene

2008-06-19T02:02:00.000-07:00

sunt singur aici!
au plecat cu toţii,
n-a mai rămas nici unul!
doar străini.
străini ce nici măcar nu stiu cine sunt ;
nici nu vor sa afle.
le e teama.
cineva îşi sfâşie hainele la auzul vorbelor Mele,
altul se spală pe mâini;
ei Mă biciuie, mă pleznesc
atâţia ce Mă răstignesc deodată…
e grea crucea asta !
ma apasă puternic
şi …cad.
în curând Mă vor omorâ în bătaie.
oare Mă voi mai putea radica de aici ?
să-mi urmez planul şi drumul ?
să fac ce trebuie făcut ?
dar uite!Cineva Îmi ridică crucea,povara…
e tăranul acela senin!
Îl ştiu, Îl cunosc;
mă priveşte!
ochii lui Îmi pătrund adânc fiinţa.
cândva îl voi mulţumi răsplătindu-l frumos.
credeam că n-am să mai ajung până la capăt.
acuma ştiu că voi fii la Golgota curând!
povara Mea e mult mai uşoară
şi din singur cum fusesem lăsat
cineva a hotărât să-Mi fie alături purtându-mi povara.
e primul creştin ce s-a născut vreodată.
e Simon din Cirene.
n-ai vrea să fii tu următorul?
atunci poartă tu crucea mai departe ;
nu mai e mult până la locul căpătânii.

Revenire

2008-06-19T02:00:00.002-07:00

ai venit la noi
demult.
acum 2000 de ani trecuţi.
ne-ai oferit atâtea-n dar…
e mult de-atunci;
am vrea să Te vedem,
să ne vorbeşti
că eşti Învăţător.
şi într-o zi ne-ai spus c-ai să revii
curând.
şi-acest curand aşa târziu ne pare…
dar noi sperăm
c-aşa ne-ai învăţat
să Te-ascultăm.
la început din datorie,
apoi aşa că Tu eşti bun cu noi…
dar azi e prea aproape-acel curând,
şi-I mai curând decât am crede noi.
şi tot sperând ni s-a făcut şi dor ;
şi dorul se va face în curând venire.

Consacrare

2008-06-19T01:59:00.002-07:00

a curs sânge.
şi atunci, stropi picurând au făcut să răsară suflete.
tu, suflet, ai întins mâna
şi palmele Lui te-au apucat cu putere.
el nu-ţi va mai da drumul niciodată.
ai înţeles atunci,
vei înţelege mai bine de azi înnainte:
Isus jertfă pentru tine,
tu răscumpărată de sângele Lui.
iubirea ta pentru El
şi a lui pentru Tine,
ne va aduce mai aproape de acea zi.

Blândeţea

2008-06-19T00:55:00.000-07:00

când frunzele toamnei plutesc pan-ajung la pământ,
iar fluturii-n zbor îşi caută mugurul florii dorite,
m-aplec seara umilită-n genunchi
să cer de la Tine Isuse blândeţea
esenţa de mult căutată,dar doar la Tine găsită.
dă-mi Doamne tandreţea copiilor mici ce nu cunosc răutatea,
să-mi fie cuvântul ca vântul ce cruţă văzduhul de vară,
iar plânsul să-mi fie un cânt
şi cântul o floare de crin înflorită.
s-aşez trandafirul pe recile ziduri de piatră,
să cânte din fluier ciobanul,
acolo unde doar toba mai poate să fie auzită,
să-nvăţ cum să mângâi ca Tine pe mama ce plânsă la cruce-i venită
să scriu printre oamenii ce Mielul a scris pe calvar pentru noi:iubire,blândeţe,tandreţe....
să dau omenirii frumosul, blândeţea s-o dau înapoi.

Versuri pentru miri VI (Rodica şi Cătălin)

2008-06-18T14:57:00.000-07:00

s-au născut zorile de un roşu cald.
strecuraţi printre clipe,
am venit să vedem lumina din privirile voastre.
şi iată-ne zâmbind a fericire, a pace
că am mai găsit o pereche de îndrăgostiţi.
am chemat cerul aici.
de fapt, voi l-aţi chemat cu mult înnainte,
iar El a turnat în voi dragoste cât să nu se mai sfârşească.
veţi pleca de aici.
mâine vă veţi iubi mai mult,
iar la răscruce veţi zâmbi ştiind că El e acolo.
sunt apusuri de soare,
curcubee,
flori de liliac,
picuri de ploaie ce încă nu s-au născut.
le veţi naşte voi în cămin.
din iubire, azi s-a născut un cămin,
cămin ce nu are sfârşit,
dar are ca rege pe Cel ce a inventat dragostea.

Versuri pentru miri V (Graţiela şi Marian)

2008-06-18T14:56:00.000-07:00

luna se va opri în noaptea asta pentru voi doi,
copleşită de dragostea voastră.
vor lumina felinare, stele,
ochii voştri vor lumina însă mai tare.
voi aţi chemat iarna, aţi reînviat acel decembrie
luna iubirii voastre unde totul a început.
e frig,
pentru voi însă nici o lună nu va fii mai călduroasă:
este luna în care soarele străluceşte atât de puternic,
luna în care ochii voştri nu se mai satură de privit,
luna în care îmbrăţişarea voastră va fii mereu mai perfectă.
ştiu asta pentru că văd, văd iubirea în voi,
văd cum Dumnezeu a aşezat iubire în voi.

Versuri pentru miri IV (Manuela şi Dinu)

2008-06-18T14:54:00.000-07:00

cântând fericirea, doi boboci de-abia înfloriţi
se aleg în mijlocul acestei lumi imperfecte.
o zi după alta îi leagă mai tare dorinţa,
le dă o culoare mai vie iubirea.
doi boboci,
astăzi îşi ridică capetele spre Soare
cu nestăvilita dorinţă de a forma un buchet.
o floare e inima lui,iar inima ei identică floare.
din doi boboci,
Isus Hristos formează astăzi o singură floare.
niciodată nu a existat o minune mai mare.

Versuri pentru miri III (Melania şi Manuel; Rodica şi Oleg)

2008-06-18T14:53:00.000-07:00

s-au dus cocorii încă de duminica trecută
şi nu mai e cald nici măcar în bârlogul ursului,
însa la voi...

s-au stins atâtea iubiri în ultima vreme,
iar iarna deja e la uşă, la uşa inimii, la uşa dorinţelor noastre;
însa la voi...

paianjenii s-au instalat la colţ de fericire
şi parcă şi stelele în altă galaxie s-au mutat.
însa la voi...

la voi nu apune nici soarele, nici fericirea;
la voi înfloresc narcisele nu doar primăvara,
iar curcubeul va zăbovi mereu la voi la fereastră.
în soba la voi arde focul
şi-n inimi un mai mare foc s-a aprins.
la voi e iubire, iar iubirea e atât de rară...
se cumpără la gram, se vinde pe nimica.
am venit să vedem lumina din ochii voştrii,
să căutăm la voi ceva ce nu se mai găseşte-n altă parte.
şi nu vom pleca dezamăgiţi.

Versuri pentru miri II (Camelia şi Claudiu; Monalisa şi Arphi)

2008-06-18T14:52:00.000-07:00

cântă viaţa în voi,
iar voi cântaţi în fiecare floare care se deschide.
ning flori;
ning flori de pace, ning de bucurie.
curată dantelă, curată mireasmă, culoare, curată minune,
iar ziua de azi se transformă, învie, coboară în ea fericire.
doi ochi coloraţi
înfloriţi din mii de priviri de iubire,
doi crin parfumaţi
petale de crin curaţi de iubire.
de iubire sunt toate,
din iubire creaţi şi pentru iubire.
Dumnezeu a născut dragontea voastră ca să înflorească o întreagă veşnicie.

Versuri pentru miri I (scrisă la nunta Alinei şi Alin)

2008-06-18T14:51:00.002-07:00

se-mpăştie râs de copil printre sate,
iar cântul se-aude la colţ de izvor.
ei cântă.
doi tineri frumoşi se-ntâlnesc să se plece în rugă;
e ruga iubirii ce astăzi se-aude mai tare, mai plăcut, mai frumos.
se-adună curioşii să vadă mireasa, buchetul, pantofii…
să vadă iubirea din zambetul lui,
să vadă pe chipul ei fericirea.
colind sate si dealuri, păduri…si departe se-aude ecoul aceleiaşi şoapte.
din şoapte spre şoapte două inimi rostesc acelaşi cuvânt,
din ochii lor aceeaşi privire promite iubire.
iubire, rugă, răsărit, zâmbet, cânt…
nimic un vă va mai lipsi de azi înnainte
fiindcă Tatăl vostru atât de mult v-a iubit…

Dedicaţie pentru mama II

2008-06-18T14:51:00.001-07:00

eşti mai presus de nuferii cei albi, curaţi în puritate,
şi mult mai blândă decât orice adiere vara.
ai întrecut demult răbdarea celor sfinţi,
iar fruuseţea sufletului tău e mult prea izbitoare.
te-aş recunoaşte chiar dac-aş orbi.
o!cât de mult aş vrea să fii nemuritoare.

Dedicaţie pentru mama I

2008-06-18T14:50:00.005-07:00

au luminat primăverile la noi în casă cu fiecare an mai frumos.
dar tu mai mult ca primăvara,
mai mult ca oricine.

am crescut.
noi creştem,
însa tu rămâi tot harnică, blândă, prea bună pentru casa noastră.

s-au oferit atâtea premii pentru cea mai frumoasaă fată,
pentru cele mai talentate şi inteligente femei;
tu însă ai primit de la Domnu' zi de zi premiu
pentru cea mai bună mamă din lume;
iar inimile noastre-au spus că-i drept aşa.

toţi oamenii visează şi speră să ajungă ceva, cineva...
tu m-ai făcut să visez şi să sper
ca-ntr-o zi să ajung cel putin un sfert de perfectă mamă ca tine.

primaverile vor înflori un timp,
ne vor oferi ghiocei şi flori de măr, apoi se vor stinge;
însa tu şi toate mamele bune din lume vor strălucii o-ntreagă veşnicie.

Lut în mâinile voastre

2008-06-18T14:50:00.003-07:00

suntem renăscuţi
din jarul ce ne-a încălzit.
am adunat clipele
în desaga vremii,
dar încă nu s-a umplut.
pentru că suntem noi
adolescenţii, tineri de azi,
viitorul de mâine.
cum va fii el, viitorul ?
cum vom fi şi noi mâine.
asta depinde de cum suntem azi,
ce suntem azi,
cine suntem azi.

suntem lut în mâinile voastre.
doriţi să fim cineva?
vom fii
de ne veţi modela aşa.

Liceu

2008-06-18T14:50:00.001-07:00

dacă ieri am fi ştiut
că mâine nu vei mai fii printre noi,
şi dacă am fii ştiut
că azi e ultima zi dintre toate
câte le-am trăit cu tine,
te-aş fii prins din urmă
şi te-aş fii asigurat :
vei trăi veşnic pentru noi;
prin noi.
am fii stat la picioarele tale
şi am fii plâns
pentru clipele ce le-am păstrat doar pentru noi,
pentru bucuriile ce nu le-am trăit împreună,
pentru zâmbetele ce nu ţi le-am oferit niciodată,
pentru tot ce n-am făcut şi trebuia să facem.

însă mâine vom şti doar atât :
ai fost, liceu.
iată de ce azi,
când ştim totul
vrem să răscumpărăm vremea.

Paradoxurile inutilităţii

2008-06-18T14:49:00.003-07:00

s-adun cuvinte multe în borcane,
să sparg adâncul mărilor de apă plin;
s-ating o bolt-a cerului cu ale mele palme,
să plâng în rai, să plâng şi să suspin.

s-adun nisipul mării cu găleata,
s-alin, să mângâi un copil orfan în chin;
să te sărut azi diz de dimineaţă,
să te păstrez în suflet pe deplin.

s-adaug fluturelui ochelari de soare,
s-oblig paianjenul să poarte încălţări;
să risipesc pe drum mărgăritare,
să tac când trebuie vorbit, să spun tăceri.

să spânzur manechine cu fulare,
să muşc cireşele cu dinţii de vampir,
să ning cu roşcove, cu roşcove amare,
să calc pe moale pentru-a deveni martir.

să fac atâtea lucruri fără minte,
să mă comport mereu ca un copil,
să spun în viaţă vrute şi nevrute
ca oamenii să mă considere senil.

Poveşti

2008-06-18T14:49:00.001-07:00

îmi scriu poveştile uneori pe coli albe de hârtie,
bine aşezate în pagină
cu alineate şi cu cerneală neagră şi inteligentă.

altele le pictez
pe cojile curate ale copacilor vecinilor
sau pe zidurile închisorilor şi spitalelor,
acolo unde singurătatea
te îndeamnă să le dai atenţie.

le scriu de multe ori pe trotuarul murdar şi bătătorit de trecătorii nepăsători
sau le împletesc cu firele de iarbă din livezile
unde fericirea abundă.

îmi scriu unele poveşti
pe valurile agitate din oceanele îndepărtate
atât de îndepărtate încât să nu ajungă
nimeni să le citească vreodată.

altele le scriu oriunde apuc:
în cochilia melcilor din văilor pline cu păpădie
sau pe aripile fluturilor ce mâine nu vor mai fi.

sunt poveşti pe care le scriu
doar în ochii celor pe care-i iubesc
sau în urmele lăsate de cei care croiesc cărări drepte.

povesti…
povesti.
eu am însă o poveste în inima mea,
pe care o voi scrie într-o zi
sunt sigură,
pe inima ta,
ce sângerează
simţind peniţa zgâriindu-i pereţii subţiri.

am început să-mi scriu poveştile de-un timp în cer;
acolo unde nu există radieră.

O zi de iunie

2008-06-18T14:48:00.005-07:00

e-o zi pentru nume de înger,
pentru cântec de dor, de doină, de jale…
e ziua când florile râd către tine,
iar eu sper să fugi o secundă cu mine.
e-o zi minunată de vară;
lângă ciorchini de cireş stai doar tu;
acum fără mine.
fără mine e bine!
azi nu-i decât o zi.
o zi veche care răsare an de an pentru tine.
ziua de azi eşti tu pentru mine.

Pe tine

2008-06-18T14:48:00.003-07:00

încă trăiesc pentru tine
şi zâmbetul meu este tot al tău.
dacă privesc în zare este pentru că sper ca să te regăsesc pe undeva pe-aproape aşteteptându-mă.

visez cu tine, doar cu tine;
şi cânt ca tu să mă auzi de unde eşti.

poţi încerca mult,
însă din gândurile mele
un vei scoate altceva decât prezenţa ta.

oriunde merg, visez de fiecare dată că vei fi acolo pentru mine.

cobor unde cobor,
şi urc unde urc,
vreau să te am pe tine.

Destin

2008-06-18T14:48:00.001-07:00

ţi-am citit în palmă viitorul
şi-am vazut ceea ce demult doream să-mi spună ceva
căile din palma cuiva:
eram scrisă eu acolo.

ţi-am descoperit în ochi bucurie
şi-am ştiut că ochii mei fericiţi de priveliştea ta,
vor dori să te vadă mereu.

am privit în frunza vieţii tale
şi drumurile-ţi toate duceau la răscrucea la care
te aşteptam deja.
n-am putut decât să zâmbesc
dându-mi seama că oriunde ai mers, mergi şi vei merge,
voi scrie cu sânge cald:iubire.

Numără tu

2008-06-18T14:47:00.005-07:00

erau doar zile pline de lumină,
cele în care cerul nostru trona deasupra tuturor.
niciodată n-am văzut o privelişte mai frumoasă, nici un cer mai perfect.
pană când ai plecat şi i-ai interzis să mai apară.
de atunci cunoasc bine cerul, cerul meu
iar al tău mi-l închipui când cu ochii închişi sau deschişi te visez.
am uitat însă cum arată cerul nostru.
pe mine mă privesc în oglindă, pe tine în vis,
pe noi însă nu stiu unde să ne mai privesc.
s-au prăfuit albumele cu poze, florile s-au ofilit...
tu eşti cerul meu.
de când ai plecat nu este nimic care să-mi poată lumina viaţa.
socoteşte tu de cât timp trăiesc în întuneric
şi spune-mi cât ţi-a ieşit numărătoarea.
pentru că mie mi se pare o eternitate.

Tu şi o noua viaţă

2008-06-18T14:47:00.003-07:00

au înflorit macii doar la tine la poartă
şi pe uliţa pe unde te întorci acasă seara târziu.
în verandă e mai multă lumină,
am trecut demult pe acolo să-ţi văd ochii, viaţa, amintirile...
dar peste tot era ea.
am zâmbit
chiar dacă imi sângera inima.
tu meriţi toate aceste flori, chiar mai multe.
o meriţi pe ea, lumina, parfumul.
meriţi oraşul lalelelor şi ţara unde nu există noapte.
meriţi o noua iubire.

Pantof nedumerit

2008-06-18T14:47:00.001-07:00

pantof neiubit, pierdut în mijlocul unei mlaştini pline cu broaşte otrăvite,
pantof de mireasă, alb, păşind spre o lună de miere şi nu de bomboane de ciocolată.
pantof cu toc înalt al unei adolescente ce vrea să prindă moda din urmă.
pantof curat, aşezat în piciorul plăpând al unui bebeluş gata să înceapă o nouă viaţă.
pantof elegant al unei doamne ce-şi pierde sănătatea muncind până noaptea târziu în biroul unui şef beat.
pantof de şcolar, ploscăind în balta din faţa şcolii ca semn al unei vieţi fără preocupări şi probleme.
pantof negru, lustrui al unui domn doritor să cucerească o domnişoară cu bucle blonde şi zâmbet de catifea.
pantof uitat în dulap, pantof vechi ce va muri odată cu moda.
pantof iubitor de muzică, dansând un vals în care iubirea pare mai roşie decât focul.
pantof ros de căţei, şolcăit de gospodari ce pun zacuscă la borcane, în curte.
pantof obosit, prăfuit al unui muncitor puntual, pregătit pentru un somn ce vrea să fie veşnic.

pantof fericit încălţat în seara primului meu sărut, ce mă-ntreabă de ce ai plecat..

Departe, rece...

2008-06-18T14:46:00.005-07:00

te văd departe.
atăt de departe încât nu te-aş putea atinge nici dac-aş zbura pe cai albi şi viteji,
ani lumină.

te simt rece,
dureros de rece, de gheaţă.
atât de rece încât nici lângă un cuptor închins de şapte ori
nu m-aş putea încălzi.

te simt rece, departe,
din ce în ce mai departe,
prea rece ca să-mi mai doresc să împart serile sau focul cu tine.

nu te mai văd decât uneori ca-ntr-un nor cenuşiu,
ca-ntr-o poveste pe care am mai auzit-o cândva demult;
într-o altă viaţă,
înr-o altă lume,
cu o altă inimă.

O inimă

2008-06-18T14:46:00.003-07:00

mi-am adunat inima
şi-am scos-o la vanzare: în piaţa.
tu nu dădusei doi bani pe ea
şi-am sperat că alţii o vor face.
s-a strâns atâta lume...
să-i vadă rănile,
să-i guste culoarea,
să-i dea palme comprobând că încă e vie.
unii mi-au oferit o altă inimă la fel de rănită,
alţii una noua, dar de gheţa.
cineva cu dispreţ mi-a soptit
că ar trebui să sterg numele tău de acolo
dacă vreau să primesc un bun preţ.
dar eu te-am pastrat şi-am plecat tristă acasă.
în noaptea aceea cineva a bătut la mine la uşă:
am făcut schmb de inimi.
totuşi,
în toate serile
pe furiş,
îmi deschid inima
să văd dacă mai e scrijelit numele tău acolo.
doar aşa mă pot duce la culcare linistită:
cu tine în gând,
cu inima plină de tine.

Doar o dorinţă

2008-06-18T14:46:00.001-07:00

nu, nu vreau adierea vântului dup-amiză
şi nici trilurile privighetorilor să-mi înveselească singurătatea.
nu-mi daţi strălucirea unui luceafăr
şi încetează să mă îmbi cu ciorchini de cireşe.
alungă ploaia cu tot cu frumuseţea picurilor ei
şi te rog să interzici ghioceilor să vestească anotimpul iubirii.
urăsc nisipul litoralului gâdilindu-mi tălpile
şi nu vreau ca frunzele toamnei să mai sugereze romantism.
de ce îmi oferiţi căldura soarelui şi statornicia stâncilor?
de ce trebuie curcubeul să ofere speranţă?
de ce valurile mării nebunie?
de ce vi tu, ninsoare să-mi arăţi puritatea?
de ce tu furnică hărnicia?
nu vreau nimic de la voi!
sau poate un lucru:
redaţi-mi bărbatul pe care-l iubesc.
el ştie ce să-mi ofere.

Fiecare aprilie

2008-06-18T14:45:00.004-07:00

am îmbraţişat trecutul după perdelele vieţii cele noi
şi-ntre culori şi chipuri de piatră,
te-am zărit: senin, cuminte, cald, irezistibil de dulce...

am certat ceasul din mijlocul pieţei iubirii pentru cât de crud ne pedepseşte...
făcându-ne cu fiecare zi mai străini;
apoi m-am grabit la apus să-ţi sărut zâmbetul, sufletul, viaţa, privirea,
tot ceea ce în mine a născut iubire.

m-am mutat cu două blocuri mai departe de tine,
însă fiinţa ta mă urmăreşte ca în zilele în care dormeam amândoi sub salcâm.

dimineaţă, am cules lalale pentru câte secunde te-am iubit: milioane...
însă întru-cât se vor ofili prea repede,
am hotărât să-ţi trimit o radiografie a inimii mele...
ea, va iubi la fel şi mâine,
şi urmatorul aprilie, şi celălalt...
ea, va iubi mereu...
pe tine.

Mort

2008-06-18T14:45:00.003-07:00

mi-am recuperat ochii din orasul celor abandonaţi
şi-am plâns pentru ultima oară;
dar nu pentru tine, ci pentru toţi aceşti ani în care nu am văzut curcubeul, ci doar ochii tăi.

pe drum,
am zâmbit călătorilor de parcă m-aş fi întors din oraşul în care dragostea nu doare,
prefăcându-mă că nu m-ai rănit niciodată.

mi-am citit trecutul şi speriată m-am agăţat de litere albastre şi verzi, dorind cu disperare să trec cu bine şi de aceest anotimp.

te-am îngropat fără lacrimi, dar cu sufletul gol;
apoi am scris în dreptul a tot ce-mi amintea de tine: mort.
în ţara aceea mi-am interzis să mai ajung;
mi-am interzis să înviezi pentru mine

Hoţ de speranţe

2008-06-18T14:45:00.001-07:00

câte secrete îngropate în adânc, n-au ieşit la iveală odată cu mareea?
câte alge n-au adus la mal dureri pe care am fi vrut să le-nghită un peste flămând?
câte scoici murind n-au marcat amintirea unei inegalabile iubiri?
caţi îndrăgostiţi fără speranţă, n-au spus adio lăsând un mesaj pierdut în infiniturile ei?
câţi stropi de lacrimi ce încă păstrează durere, formează un ocean?
câte săruturi amare n-au produs despărţire pe mal?
câte diamante nu s-au născut în inima ei?

ai dispărut într-o barcă ce nu se va mai întoarce,
pe ocean pe care nu-l cunosc,
într-un viitor pe care nu-l doresc fără tine.

Prea multă fericire

2008-06-18T14:44:00.004-07:00

să tune şi să fulgere în seara asta în care te-am găsit,
în care cerul este negru de atâta supărare,
de supărare că suntem atât de frumoşi...
priveşte!
e inima noastră, a mea şi-a ta.
eşti frumos şi real în seara asta în care toată lumea e de cauciuc,
în care căldura noastră le topeşte cauciucul invidiei.

să tune şi să fulgere în noaptea asta
iar tu să mă atingi,
să mă închizi în braţele-ţi cât veşnicia de întinse şi de călduroase,
să mă rogi să nu plec niciodată,
să ne visăm în clipele ce vor urma.

să tune cerul şi să fulgere în viaţa noastră;
pentru noi mereu va fi soare,
vor strălucii la răspântii stelele din ochii ce ne sunt unul altuia felinare.
ne vor străjui pescăruşi de-asupra;
iar din lăuntru dorinţa,
minunea dorinţei,
frumuseţea minunii dorinţei.

Aproape robot

2008-06-18T14:44:00.003-07:00

pari
un robot roşu în obraji
uneori,
îmbrăţişând văduve încălţate-n bocanci din secolul trecut.

robot în pijamale de mătase
ai iesit pe ninsoare.
ţi-au degerat degetele de la picioare,
dar inima nu
la vederea unei lumi acoperite de polen şi durere.

singurătate ţi-e numele;
cu telecomanda aproape lipită de mănuşile de metal.

robot beat,
fluturând steagul unei libertăţi neclare
pe străzi îmbibate cu nebuni şi drogaţi,
te surprind sărutând pământul ţării ca un patriot cumsecade.

spre dimineaţa,
ai împărţit cupoane de pâine la toate casele unde seceta geme,
iar copii orfani te-au numit tată;
un tată ce şi-a uitat inima lânga ochielarii de pe noptieră.

povestesc umanii că
unde nu-i inimă, nu-i iubire;
unde nu-i iubire, e iad;
un iad în care nu există stăpân.

de unde pot lua autobuzul de întoarcere?

Te aduce, te duce...

2008-06-18T14:44:00.001-07:00

te-am pierdut undeva aproape de iarnă.
ştiu asta pentru că îmi amintesc,
îmi îngheaţă şi lacrimile, şi durerea din ochi.
te văzusem pe tine întors şi-am fugit să te prind, să te-ntreb: unde pleci?
ai lăsat mii de stele în urmă: toate pline de tine.
ai plecat,
însă tu încă exişti între stele şi mine,
între mine şi vis.
fiecare aprilie te aduce-napoi;
te aduce, te duce...
iară jocul ce-a-nceput c-o privire, a ta,
se sfârşeşte mereu c-o altă privire: a mea, sângerând de iubire şi dor,
lăcrimând de durere şi vise pierdute pe uliţa dintre casa ta şi a mea.
s-a sfârşit jocul tău: a rămas dorinţa şi visul,
din care mă tem că niciodată tu n-ai să lipseşti.

Vis, iluzii, dorinţă...

2008-06-18T14:43:00.004-07:00

cântă-mi viaţa-ntr-o clipă,
cântă-mi clipa ce vine în braţele tale
şi dă-mi sărutul serii şi dimineaţa în zori.
spune-mi noapte bună din bobocul lalelei ce eşti.
revino în culorile curcubeului după ploaie;
înainte de toate însă dă-mi ghiocelul ce anunţă că dragostea noastră
a început poate ieri, poate azi, poate în amurgul clipei trecute.
prinde-mi în păr mai apoi frunze colorate de toamnă,
pentru a fi sigură că ne va prinde vârsta a treia îmbrăţişaţi.

E toamnă la mine

2008-06-18T14:43:00.003-07:00

e toamnă şi e pe sfârşite vara;
iar soarele s-a închis în barca amintirii de pe mal
şi marea se agită-n scoica ce păstrează plaja,
plaja ce aşteaptă să revină primăvara.
e toamnă şi e pe sfârşite vara.
mă trezesc implorând nu şitu ce anotimp.
sunt înfrântă de iubire, de iubirea ce se-ascunde-n fiecare val.
mă aşez aproape de cămaşa ce-ai pierdut-o pe la mine.
Plâng.
te plâng pe tine, plâng primăvara.
iar chipul meu sluţit de-atâta supărare priveşte înapoi.
unde-i primăvara?
zâmbesc c-o ironie ce mă doare: primăvara s-a mutat în altă lume.
e toamnă şi totu-i pe sfârşite.
e doar toamnă în mine.
a început să plouă peste frunzele moarte din grădina mea.

Doare oricum ar fi

2008-06-18T14:43:00.001-07:00

din când în când,
mă-ntorc şi te-ntrezăresc pe străzi, prin stele, oameni, vise şi surâsuri.
tu eşti oriunde merg şi eu.
uneori îmi pare că mă urmăreşti,
cu ochii-ţi mici, verzui, speriaţi c-ai să mă vezi întreaga veşnicie.
e prea putin o veşnicie pentru mine.
mă doare.
mă doare când mă priveşti, când nu mă priveşti,
când vii, când pleci,
când zâmbeşti şi când n-o faci;
mă dori tu oriunde ai fi şi orice-ai face.
mă doare gândul meu spre tine.
mă doare ziua când te-am cunoscut,
când mi-ai zâmbit.
eu am rămas acolo, pironită
pentru totdeauna.

De-ai fi putut

2008-06-18T14:42:00.004-07:00

dansează şi tu cu mine.
mine, azi, acum.
vom dansa în noaptea asta
eu cu o stea, tu cu mine...
te-am prins de mână,
tu mă priveşti,
facem paşi
şi muzica cântă după
ritmul inimilor noastre.
dă-mi o palmă
ciupeşte-mă
să fiu sigură că eşti tu.
vreau să dansez cu tine.
acum, azi, mâine.
dacă ai putea măcar şi tu...
uită!
stiu. e prea mult.
sunt prea iute.
eşti atât de...adormit...
visam.
eu pe tine, tu pe alta.
şi muzica cântă,
iar noi dansăm
acum, azi, mâine
şi gata.
ştiu că nu poţi pentru totdeauna.
de-ai fi putut, atunci...
oricum nu mai contează;
nu mai contez pentru tine.
oftez şi...dansăm
mâine, azi, acum...
nu.
cred că doar acum.
nu azi, nu mâine, nu...
tresar.
oare ce-am visat?
adevărul.

Un nou început

2008-06-18T14:42:00.003-07:00

o lalea galbenă,
o creangă de salcie
ce atârnă pâna astăzi la noi;
un ulcior gol împodobit cu liliac,
nuci fără miez,
flori de bumbac…
mi-ai agăţat ciorchini de cireşe la urechi,
aşa, câte două,
spunându-mi că în prezenţa ta mă îmbujorez
mai puternic ca ele.
aş fi vrut să te rog să mă ierţi,
însă … n-am reuşit;
te priveam.
am alergat să-ţi culeg şi eu fragi negri
pentru ca aşezându-ţi-le la urechi
să înţelegi că fragii aduc bine cu ochii tăi.
a început însă să plouă.
ne-am strâns sub o umbrelă,
umbrelă galbenă cu picuri coloraţi,
frunze de toamnă zburând dintr-o parte în alta,
must proaspăt vărsat pe uliţi,
narcise tremurând în faţa ploii…
te-am rugat: “Să fie numai toamnă pentru noi”.
tu ai răspuns că ţie îţi place mult şi iarna;
m-am întrebat dacă nu cumva pentru că aduce cu ea un sfârşit.
mi-ai înţeles temerea.
“iubesc iarna pentru că aduce cu sine
un şi mai frumos început”, mi-ai şoptit.
flori de gheaţă la ferestre,
oameni mici de zăpadă râzând;
un soare ce merge la culcare devreme,
o ursoaică ce doarme, primăvara cântând,
fetiţe cu fulare şi mănuşi roz şi călduroase,
un ultim fulg ce fuge grăbit…
ştii, îmi place şi mie iarna;
mâine vom fi mai îndrăgostiţi!
uite!
de ne-am dat căciulile jos.

Toţi ştim

2008-06-18T14:42:00.001-07:00

toţi ştim
cum se învârte lumea:
în cerc.
şi soarele şi pământul e tot rotund,
însă noi avem inimă;
iar soarele pătrunde prin ea,
ne încălzeşte sufletele.
azi mie,
mâine cine ştie cui…
eu însă pot păstra căldura în mine
şi tu îţi poţi încălzi mâinile în jarul sufletului meu.
vino şi plângi pe al meu umăr.
şi eu am plâns ieri
pentru că cineva încălzindu-se lângă mine
m-a lăsat fără căldură, lumină, putere, dragoste…
şi a fugit.

Povestea unui salcâm

2008-06-18T14:41:00.004-07:00

se lovesc ramurile de salcâm
de ţarâna pământului,
deasupra căruia sta pironit de-atâta vreme.
s-andrăgostit de el!
lut negru şi cleios,
aspru şi rece iarna,
dogoritor în zilele de vară...
a-mbătrânit aşteptând,
dar nu s-a plictisit mângâindu-i pielea întunecată.
ştie!
va muri curând.
dar nu plânge,
deşi nu-i mai cresc frunze
pe ramurile lui uscate şi butucănoase,
deşi trunchiu-i zbârcit e pătruns adânc
de crivăţul cu dinţi de porţelan şi ochii de sticlă ,
deşi viaţa se stinge în el,
nu plânge.
pământul e mult prea secular
ca să-i răspundă-n felul pasional şi trecător în care îi vorbeşte,
deşi e-aprins şi el puţin de focul dragostei
atât de efemere, dar plăcute.
îi e de-ajuns să-i transmită totul prin bătăile inimii sale.
îl iubeşte!
ştie şi el prea bine.
iar pe el acesta îl inflăcărează şi mai tare.
se mulţumeşte să ştie,
să gândească,
să-nţeleagă, să mângâie, să asculte vântul,
să iubească...
e-ndrăgostit,
e prea bătrân
şi mult prea fericit.

Măcar o secundă

2008-06-18T14:41:00.003-07:00

opreşte-mi viaţa în clipa în care sunt cu tine
dacă şti că în următoarea vei pleca.
oferă-mi ochii tăi în dar,
pentru a vedea pe unde să merg
atunci când nu te voi mai avea călăuză.

dă-mi voie să-ţi păstrez mâinile,
perfectele tale mâini,
deoarece mi-e frică de pericol,
pericolul de a nu mă mai simţi în siguranţă vreodată.

lasă-mă să-ţi ating inima,
să-mi umplu mâinile cu sângele tău,
pentru ca viaţa mea să prindă culoare.

voi visa toată viaţa că mă iubeşti
dacă o vei face o singură dată.
te rog,
iubeşte-mă măcar o secundă.

Strălucitor

2008-06-18T14:41:00.001-07:00

sclipesc stelele ca ochii tăi;
sau poate că ai tăi lucesc mai tare-n noaptea asta.
doar eu pot şti cu adevarat.

lucesc ochii tăi ca sufletul
ce arde de iubire pentru mine;
sau poate sufletu-ţi e mai strălucitor.
întrebaţi-mă, dar nu ştiu dacă vă pot raspunde.

arde sufletul tău ca inimile noastre contopite.
oare trebuie sa vă mai spun
că nu există nimic mai strălucitor
ca mine,
ca tine,
ca inima noastră în flăcări?

Incondiţional

2008-06-18T14:40:00.000-07:00

dacă Soarele ar răsări o singură dată,
ca apoi să se stingă,
ar face-o doar pentru tine.

dacă lumina te-ar face mai fericit
măcar o secundă,
s-ar fi născut un altul,
chiar dacă apusul său ar fi fost
cel mai trist lucru din lume.

dacă însă lumina ţi-ar aduce tristeţe, dezamăgire,
soarele ar fi ales să apună
înainte ca răsăritul să apară pe cer.

dacă ar fi fost sortit
unui singur trandafir
să fi crescut pe această planetă,
tot universul ar fi fost de acord
să îl rup
şi să ţi-l ofer ţie.

dacă mi-ar fi fost dat
să aleg
prezenţa unei singure persoane
până la sfârşitul vieţii,
prezenţa ta aş fi ales-o.

dacă am iubit vreodată cu pasiune,
am facut-o pentru că acea persoană
e cea mai minunată
şi pentru că acea persoană eşti tu.

dacă ar trebui să aleg vreodată
nemurirea unui singur lucru,
ar fi acela al speranţei
că într-o zi mă vei alege;
chiar dacă aceasta nu-şi va găsi sfârşitul
niciodată în împlinire.

Cu şi fără vină

2008-06-18T14:19:00.003-07:00

străzile sunt azi înţesate cu flori.
s-au deschis toate,
au înflorit trandafiri,
când
chipurile noastre au devenit
într-o singură privire Soare.
şi Soarele a plâns
sfârşindu-se.
ne pare rău;
noi n-avem nicio vină
că iubirea e plină de lumină
şi noi ne-am pomenit c-o trăim,
ne-am trezit gustând viaţa pentru întâia oară.

Pentru clipele primului pas

2008-06-18T14:19:00.001-07:00

suie-te pe munţi
şi priveşte-mă de acolo.

iartă-mi micimea
şi vezi-mă mare,
atât de mare
încât ochii tăi să nu mă poată cuprindă.

culege-mi stelele noaptea
şi aşează-mi-le în păr şi în piept,
pentru ca lumina ce o voi răspândi
să te orbească
şi astfel mă vei vedea
cum nimeni.

atunci mă voi pleca
şi-ţi voi cere culoare,
acea culoare ce nici iarba cea crudă n-o are,
şi nici apusul sau răsăritul,
ci numai tu.

frânge-te apoi în faţa mea
şi astfel,
îngenunchiaţi amândoi,
să cerem Soarelui să se coboare peste noi
măcar pentru clipele primului pas.

Mai mult nu se poate

2008-06-18T14:18:00.004-07:00

aşează-mă la loc de cinste,
pentru că merit.
aşează-mă lângă tine
şi fiecare rărunchi să ţi-l simt
să respirăm amândoi deodată,
să ne frângem mâinile, să ne topim ochii…
aşează-mă în palmele tale
şi n-aş vocifera niciodată că nu-mi va fi de ajuns.
dă-mi viaţă,
oferă-mi lumină,
arată-mi cărarea.
eu fără tine…
sau mai bine:
eu cu tine plâng de fericire.
mai mult…
nu se poate.

Ai nins

2008-06-18T14:18:00.003-07:00

ai nins
cum n-a nins nimeni peste mine.
şi noroiul a fost acoperit cu albul
care nu mai poate fi murdărit niciodată.
ce-ai mai nins!
şi ce e frumos e că
zăpada aceea nu se va topi niciodată.
pentru că Soarele ce va apărea mâine,
o va face să strălucească şi mai tare.
ai nins azi.
şi chiar dacă nu vei mai ninge mâine,
şi chiar dacă nu vei mai ninge niciodată,
eu tot albă voi rămâne,
eu tot fericită;
pentru că în faţa ta
am fost pecetluită pentru totdeauna.

Dacă ai alege...

2008-06-18T14:18:00.001-07:00

de-ai cunoaşte tu ochii mei,
nu ai mai avea nevoie să vezi alţii vreodată,
pentru că strălucirea lor îţi va fi de ajuns.

de-ai auzi vreodată vocea mea
vorbind pentru tine,
atunci toate glasurile din jur,
nu numai că nu ar mai însemna nimic pentru tine,
ci nu le-ai mai putea auzi.

şi dacă palmele noastre s-ar atinge,
atunci toată viaţa ai simţi căldura lor
şi nimic altceva.

dacă tu te-ai opri pentru o clipă
din drumul tău
şi uitându-te în urmă
m-ai vedea pe mine,
paşii tăi ar alege să păşească doar alături de mine.

dacă din inima ta ar picura un strop de sânge
pentru mine,
atunci niciodată vreun sacrificiu
nu l-ar putea egala pe al tău.

şi dacă vreodată inima ta ar alege
să bată odată cu a mea,
toate inimile din lume s-ar opri,
pentru ca dragostea noastră să poată paşi spre eternitate.

Fără sfârşit

2008-06-18T14:17:00.005-07:00

ciuguleam din aceeaşi farfurie
amândoi;
şi mâncam eu mai mult decât el,
el mai puţin decât mine – iubire;
curăţam farfuria doar eu,
el furculiţele noastre.

până când,
într-o zi,
la o masă comună,
din restaurantul la care mâncam
doar în zilele cele mari
ale noastre,
te-am găsit.
şi pentru că apoi
odată furculiţele noastre au fost încurcate-ntre ele,
el nu s-a mai simţit confortabil cu mine,
eu evident că nu l-am iubit.
te-ai mutat dup-aceea la mine
şi-obiceiul l-am păstrat şi noi doi,
numai că eu n-am m-ai întâlnit dup-aceea pe nimeni
iar tu m-ai iubit totdeauna la fel şi mereu.

Puterea bărbatului din tine

2008-06-18T14:17:00.003-07:00

suflă.
suflă peste vârfurile brazilor
şi adună-mi vulturii care plutesc deasupra.

dă-mi-i pe toţi
şi hai să le smulgem aripile
şi să le dăm drumul să zboare apoi.

hai să numărăm
fiecare pană şi să mi le lipeşti,
şi astfel voi deveni puternică.

şi vino să zburăm,
să plutim sub pământ,
pentru că deasupra ne putem întâlni cu ei în văzduh.

suflă.
suflă de fapt peste mine;
iar eu voi rămâne fără ele,
aripile despre care credeam că mă vor face puternică.

fereşte-te să ţi le lipeşti
apoi pe tine,
pentru că vei deveni astfel
de două ori mai puţin puternic.

pentru că eu sunt puternică
nu atunci când smulg aripile vulturilor,
ci atunci când tu îmi oferi puterea bărbatului din tine.

Mi-e frică

2008-06-18T14:17:00.001-07:00

mi-e frică de moarte, de noapte şi zi,
mi-e frică acuma că n-ai să revii.
mi-e frică de lună,
de nucul din grădiniţa cu gard de metal,
mi-e frică de urşi şi de lei,
de câini şi de zmei,
de zmeii cu capete multe,
mi-e frică de fântâna din curte;
mi-e frică de diavolul ce zace în tine
de cel adormit, de cel treaz care vine;
mi-e teamă că-n ziua în care, speriat,
capul-n jos îl apleci,
îmi vei spune şoptit, aproape-auzit, c-ai să pleci.
mi-e frică de floarea ce ruptă o să moară,
de numărul 13, de pisica neagră, de pruna amară,
de golul ce-l lasă în urmă furtuna trosnind,
de liniştea de apoi, care, deşi n-o aştept, apare gonind.
mi-e frică de tine,
că pleci;
plecând în urmă ai să laşi
o inimă frântă şi mâinile reci.

Te-aş ruga să mă ierţi

2008-06-18T14:16:00.002-07:00

te-aş ruga să mă ierţi
pentru serile risipite cu mine,
dar şi pentru nopţile ce ţi le-am furat.

te-aş ruga să mă ierţi
pentru că uneori te răpeşte gândul meu
şi pentru că am îndrăznit să-ţi ating inima.

te-aş ruga să mă ierţi pentru ochii mei,
pentru că te văd în orişice lucru.

te-aş ruga să mă ierţi
pentru că am visat la contopirea dorinţelor, viselor, sufletelor noastre,
dar mai ales că aş dori să fiu a ta.

te-aş ruga să mă ierţi
pentru zodia ce ne poartă noroc,
şi pentru acea zi,
când am tresărit de fericire
simţindu-ţi prezenţa pentru întâia dată.

te-aş ruga să mă ierţi
pentru norii ce ne ameninţa zilele pline de libertăţi.

te-aş ruga să mă ierţi pentru mine;
dar cel mai mult te-aş ruga să mă ierţi
pentru că dragostea e irezistibilă
şi pentru că eu ţi-o dăruiesc ţie.

Neîmplinire

2008-06-18T14:16:00.001-07:00

orice zi pentru mine
e un început al speranţei neîmplinite.
şi în fiece clipă
o reînviorare a vanităţii ce mă stăpâneşte
stă să se năpustească asupra-mi.
şi chiar dacă în seara zilelor ce le mai are visul meu,
un picur al împlinirii
îmi va îmbălsăma dorinţa,
eu tot ce n-am vrut să ajung voi apune
şi tot cu dorul pentru fiinţa ta
îmi voi sfârşi alergarea.

Noi şi cenuşa

2008-06-18T14:15:00.000-07:00

atunci când îmi ard ochii
privindu-i pe-ai tăi,
aştept ca mocnirea lor să se sfârşească.
în zadar.

iubitule,
hai să murim îmbrăţişaţi,
cu ochii mei în ai tăi,
să ne sfârşim odată cu dragostea
peste care plutim.

clocotind pe obrajii-mi înfierbântaţi,
lacrimi mari, rotunde, strălucitoare
se topesc cum se topesc obrajii mei în încleştarea palmelor tale.

ne ard braţele, picioarele, piepturile
în zvârcolirea ce ne uneşte.

cenuşa noastră se va risipi dusă de vânt.

cine ştie unde…
de-ar fi plouat peste noi!
atunci ,
din cenuşă şi picuri de ploaie,
ne-am fi născut a doua oară.
şi-odată cu noi şi dragostea.

Ce-aş tuna...

2008-06-18T14:14:00.002-07:00

ce-aş răsări dimineaţa,
ce-aş mai răsări o rază pe drumul pe care vreau să merg cu tine.

ce-aş ploua în toamnă,
ce-aş mai ploua un strop al scânteii de iubire pe care o simt pentru tine.

ce-aş înflori în grădina noastră,
ce-aş mai înflori buchete mari de narcise pentru cât de mult te voi iubi mereu.

ce-aş plânge o lacrimă,
ce-aş mai plânge aceea lacrimă a fericirii pe care tu mi-o oferi.

ce-aş atinge în noapte,
ce-aş mai atinge în noapte zâmbetele care mi-au dat putere să trăiesc,
zâmbetul minunat ce eşti tu, l-aş atinge.

ce-aş săruta în fiecare anotimp,
ce-aş mai săruta acele buze care-mi spun că sunt iubită din nou.

ce-aş privi eu ochii,
ce-aş mai privi o pereche de ochi verzi, ochii perfecţi ai iubitului meu.

ce-aş asculta o bătaie,
ce-aş mai asculta toată viaţa bătaia inimii pentru care trăiesc.

ce-aş tuna,
dragă,
ce-aş mai tuna frica aceea ce doare că mâine vei pleca,
ce-aş mai fi tunat aceea frică dacă aş fi ştiut că nu se va mai întoarce la mine.

Stinge-mă

2008-06-18T14:14:00.001-07:00

lasă-mă să muşc din stele
pentru a vedea dimineaţa moartea lor,
şi îţi promit că mâine voi străluci ca ziua.

lasă-mi dinţii să-mi îngheţe pe ele iarna,
pentru a rămâne ca o frunză care stă să cadă dusă de vânt,
iar când voi cădea pe pământ
voi fi strălucitoare ca un luceafăr.

topeşte-mi sufletul schimbat într-un sloi
şi din apa lui udă-ţi inima,
care va deveni o parte din mine.

nu mă lăsa să ard apoi dimineaţa
lângă soarele ce va răsări.

stinge-mă!
stinge-mă mai bine acum
şi n-am să mai ţintesc stelele,
nici Soarele sau vârfurile copacilor chipeşi.

stinge-mă cu flori de trandafiri sau săruturi
sau cu ce crezi că îmi place mai mult la tine.
şi vino apoi spre mine
iar îmbrăţişarea noastră perfectă
va eclipsa orice iubire care vrea să fie mare.

Mi-e dor

2008-06-18T14:13:00.003-07:00

mi-e dor de păianjenul cu dinţi de cristal,
cu nasul acela prelung şi cu plete.
mi-e dor de necuprinsul ce-l ascunde
în inima caldă pe care noi nu o ştim;
de ochiul al trei-lea al său,
de sete, de sete...
mi-e dor de setea aceea ce pustieşte cetăţi şi oraşe în zbor,
de globul ce-aşteaptă să fie umplut,
de cerul ce-şi doreşte o stea început în noaptea ce vine.
mi-e dor va să zică de tine;
o inimă frântă ce vrei
să primeşti iubire,
dar fugi.

Măcar cât un sâmbure de căpşună

2008-06-18T14:13:00.001-07:00

aş smulge pentru tine o petală cât cerul de mare şi senină,
chiar dacă mâine fiecare floare s-ar ofili.

aş colora curcubeul numai în galben şi verde
pentru ca el să devină un simbol al speranţei doar pentru noi doi.

aş atinge fiecare val ce ar vrea să ajungă la mal
pentru ca oceanele să inunde pământul şi vieţile noastre
cu toată iubirea ce există în lume.

aş prinde toţi pescăruşii şi le-aş frânge aripile
pentru ca să fim noi singurii care vom atinge văzduhul în zbor.

aş face tot ce ai vrea tu să fac:
aş ordona toate planetele şi galaxiile
aşa cum mi-ai cere tu;
aş rosti de mii de ori acelaşi cuvânt
şi te-aş săruta în fiecare clipă dacă ai vrea.

aş încurca între ele anotimpurile
şi aş mări sau micşora zilele
numai să-ţi fie ţie bine.

aş pescui peştişorul auriu pentru tine
şi aş ruga-o pe zâna cea bună
să-ţi împlinească orice dorinţă ai vrea.

aş culege iarna cireşe,
aş ruga ploaia să aducă cu ea stropi cât mingea de mari
sau în formă de stele, dacă asta ai dori tu să fac.

aş face înconjurul pământului
şi aş picta toate frunzele în roşu sau alb
dacă te-ar face mai fericit.

aş privi pentru o clipă în ochii tăi şi te-aş asigura:
orice, oricând, oriunde şi oricum ai vrea tu;
doar iubeşte-mă măcar cât un sâmbure de căpşună.

Aş fi vrut

2008-06-18T14:11:00.000-07:00

aş fi vrut să te chem,
însă te-ai fi mutat în oraşul surzilor
şi-ai fi ignorat vocea mea.

aş fi dorit să te-ntreb
dacă-ţi aminteşti ce culoare au ochii mei,
dar mi-a fost teamă
că nu vei cunoaşte răspunsul,
că nu l-ai cunoscut niciodată.

aş fi vrut să te rog să nu mă uiţi,
însă nici nu stiu dacă-ţi aminteşti încă de mine.

aş fi vrut să îţi cer să păstrezi scrisorile mele;
dar dacă mi-ai fi spus că povestea noastră a fost gri?

aş fi dorit să te salut vineri seară,
însă tu nu mă vedeai nici în zilele în care explodam de iubire.

aş fi vrut să-ţi fac cadou inima mea,
dar tu ai fi schimbat-o pe o pungă de napolitane.

aş fi vrut să las o urmă de dragoste în inima ta,
şi mă întreb unde-am greşit.

furculiţe de miere in inimă mi-au fost înfipte;
de tine.